Am avut mereu convingerea mafiotă că dacă nu-mi iese să joc în prima ligă, ...

Despre ce-l influențează pe el și ce ar face Mozart, despre convingeri mafiote și divizii literare, în cele ce urmează:

Volumul se deschide cu citatul “The Berlin Wall has now been down longer than it was up” - 5 februarie 2018. Ce se află de o parte și de alta a zidului, care sunt frontierele limbajului pentru tine?
Povestea cu Berlinul a început fix cum zice acolo, pe 5 februarie, când calendarul mi-a arătat că am intrat în altă epocă. Fiind și luni, cu receptorii fragili, poate și eu căutam așa sens în locurile greșite. Cert e că am pornit pe străzi plin de entuziasm încercând să găsesc empatie și nimic, m-am întors bombănind dar cu mânecile suflecate. Înainte de zid, ca să și răspund într-un fel, a fost un weekend anost.
Limbajul nu mă preocupă decât în măsura transmiterii fidele a codului morse care piuie când are el chef (îmi place să visez că după o seară cu mici, muștar și coca, Mozart ar fi produs o sonată pentru Casio în maniera lui Salam).

Care e relatia ta cu alte arte, ce te anima, cum se reflecta in poezie?
Muzica, filmul, arta supraviețuirii, cea din urmă regină peste toate și prezentă punctual, pagină cu pagină.

Ești câștigătorul Premiului „Alexandru Mușina“ pentru debut în poezie. Când ai scris primul text, când ai vrut să scrii mai mult de un text?
Mai ales cu scrisul, dar și în rest, am avut mereu convingerea mafiotă că dacă nu-mi iese să joc în prima ligă, mai bine renunț. Ani de zile nu am publicat pentru că n-am fost niciodată cât de cât satisfăcut de ce-am pus pe hârtie. Și așteptarea asta m-a măcinat pe dinăuntru. E în continuare așa, dar între timp am îmbătrânit îndeajuns cât să-mi pese mai puțin, să pot trăi cumva în divizia B. Așa ceva acum niște ani mi s-ar fi părut inacceptabil. În apărarea mea, am și acum zile când cred același lucru.

Cât de ușor se sting de la sine unele subiecte despre care vrei să scrii?
Fiind adeptului codului morse, când se încheie transmisia pun și pixul jos. Subiectele care persistă sunt cele pe care nu știu să le apuc din primele încercări.

Care-a fost cel mai complicat moment al scrierii volumului, cum ai pus toate animalele în teritoriu?
Scrierea a curs, am avut un februarie-vacanță, cu zile bune. Belelele au început să apară după ultimul punct, când a trebuit să editez. Sunt foarte exagerat aici, de cele mai multe ori tai definitiv un text dacă nu iese în primul val. În continuare cred că fac bine așa.