© Jan Böttcher:
La invitația Goethe-Institut București, autorul german Jan Böttcher a petrecut anul trecut o săptămână în România, timp în care s-a întâlnit și a stat de vorbă cu diverși autori și oameni de cultură români. Impresiile sale, relatate sub forma unor însemnări de călătorie, le puteți citi aici.
8
Umplem tipografia. Bere din belșug. Dude vorbește. S-ar putea să iubesc Star Wars? Citate și scuturat din cap și iar citate. Îmi cunoașteți până și filmul preferat „In the Soup“, pe care imposibil să-l fi văzut altcineva în afara de mine. Devine lumea mai mică prin asta sau mai mare? Povestești despre viteza fantastică a rețelei în România în paralel cu slowmotionul urmăririlor penale. Prin urmare, ca țară săracă, furi de pe net cărțile de care n-ai putea face rost sau pe care nu le-ai putea plăti. În mijlocul Europei numim asta dreptate socială. Și ciocnim. Dar cine este atunci The Lost Generation, cei din 2000 sau cei din 2010? Bătrânii bețivani sau tinerii nebuni ai rețelelor? Pierd firul. Afară, fumând în fața pubului vorbim despre teama ta de atașament. Literatura e viață, asta înțeleg, dar viața nu este doar literatură, este și muzică, film, dans, performance, erotism. Adorm în pod, lângă o pisică de doar trei luni, care deja poate zgâria, dar nu lasă urme.
9
O luăm alene pe partea de nord a Carpaților, de-a lungul Transilvaniei, cu o viteză puțin mai mare decât căruța de sus, de la marginea pădurii, în care șed tatăl și fiul. Pământul e negru-mocirlă. După două ore jumate de mers, cu puțin înainte de Sighișoara, o primă benzinărie, chiar și o hală industrială, în afara localității din nou sărăcie cruntă, locuințe șubrede în mizerie. Sisteme de susținere pentru cultivarea hameiului, a căror aritmetică e de nedescifrat. În spatele meu, fete se joacă Țări-Orașe-Ape-Munți, cu fiecare A peisajul de afară o ia de la capăt și cade înapoi în sine. Russia, Roma, Rhin, Radu. Spania, Sibiu, Svetlana. Fixez tulpinile de porumb uscate, o mulțime de Quijoți micuți cerând un război, pe care nu-l pot câștiga. Când cotim de pe ruta est-vest spre nord trenul începe să meargă puțin mai repede, dintr-odată apar casele, care țin cu tot dinadinsul să iasă în evidență, verde mentol, roșu neon. După șase ore întâmpinăm un alt tren în mers. După opt ore te ratez.
Cu mulțumiri lui Bogdan Cosa, Dan Sociu, Filip Florian, Mihai Duțescu, Lavinia Braniște, Gabriela Adameșteanu, Adrian Lăcătuș, Vlad Dragoi, Robert G. Elekes, Vlad Moldovan, Rareș Moldovan, Bogdan-Alexandru Stănescu, Andrei Dosa, Cosmina Moroșan, Ștefan Agopian.
Traducere din limba germană: Manuela Klenke
