Un tren pleacă spre Germania. E plin de muncitori migranți. Stau în șir, unul lângă altul, sunt crispați și privesc pe fereastră. Deși fețele lor par serioase, gândurile le sunt pline de speranțe pentru o viață mai bună și slujbe bine plătite. La sfârșitul anilor '50, astfel de convoaie de oameni și speranțe veneau din Italia, Iugoslavia, Grecia, Turcia, Spania și Portugalia.
Scena mai sus este desprinsă din scurtmetrajul de 20 de minute „Almanya Almanya – Germania Germania“, de Hans A. Guttner, de la începutul anului 1979, realizat pe baza textelor scrise de
Franco Biondi, fiul unui actor, s-a născut la Romagna, în 1947. Deși cărțile lui Biondi pornesc de la tematica integrarii culturale a emigranților italieni în Germania, acestea reușesc să atingă problematica integrării în ansamblu. Din anii '70, Biondi, psiholog și scriitor, s-a dedicat scrisului, în 1987, fiindu-i acordat Premiul Adelbert Chamisso, premiu pe care l-a primit și
Gino Chiellino. (Foto: Franco Biondi | © Markus Kirchgessner)
Gino Carmine Chiellino, literat la rândul său, și Biondi au înființat la începutul anilor '80 grupările „südwind-gastarbeiterdeutsch" (vânt din sud – germana muncitorilor emigranți) și „Südwind-Literatur" (vânt din sud – literatura), dar și grupul artistic și literar multinațional PoLiKunst. Au fost publicați de edituri mici, precum Heliopolis, editura la care a apărut, în 1990, și romanul lui Bondi „Die Unversöhnlichen oder im Labyrinth der Herkunft" (Ireconcialiabilii sau în labirintul originilor).
Născut la Damasc, în 1946,
Rafik Schami este cel mai cunoscut autor al editurii Malik, recent înfințată, a colaborat strâns cu Biondi, contribuind de altfel la romanul „Die Unversöhnlichen oder im Labyrinth der Herkunft“, este co-editor al „südwind-gastarbeiterdeutsch" și „Südwind-Literatur", precum și membru PoLiKunst. Biografia lui este la fel de interesantă ca italienilor. A venit în Germania în 1971, ca doctorant în chimie, iar în 1985 i-a fost acordat Premiul Adelbert Chamisso, urmat de numeroase distincții, precum și de primirea în Academia bavareză de arte frumoase. Romanul său pentru copii
„Wie ich Papa die Angst vor Fremden nahm“(Cum l-am ajutat pe tata să nu-i mai fie frică de străini), din 2003, abordează cu umor tema xenofobiei – în încercarea unei fetițe de a-și scăpa tatăl de frica lui teribilă de străini. Cele aproape 100 de lucrări ale lui Rafik Schami au fost traduse în 25 de limbi, scriitorul fiind considerat în Germania drept mediator între Occident și Orient.
Oamenii vin din diverse țări, fiecare cu propria poveste și cu motivații diferite, însă au multe în comun. În Germania, descoperă o cultură și o țară complet străine, care mai au încă de învățat la capitolul ospitalitate și multiculticulturalism. Majoritea vin aici pentru a munci sau a studia sau din diverse alte motive, cu siguranță însă nimeni nu intenționează să se apuce de scris. „În acest punct, scrisul trebuie înțeles clar ca alternativă la limba vorbită", scrie Gino Chiellino.
Focusarea pe problematica cotidianului și-a găsit suficient de mulți adepți în Germania, care au rezumat primele opere ale literaturii scrise de migranți – „Gastarbeitliteratur", termen respins de altfel de majoritatea criticilor, – mai degrabă la aspectele ce țin de compasiunea socială. Autorii migranți s-au luptat împotriva banalizării și decăderii în superficial a operelor lor și au reușit să genereze o dezbatere critică adecvată. Recunoașterea publică a început în 1985, odată cu inițierea Premiului Adelbert von Chamisso, al Fundației Robert Bosch, premiu menit să răsplătească opere literare germane ale căror autori nu sunt de origine germană. Printre primii laureații îi regăsim pe Rafik Schami, Franco Biondi și Carmine Gino Chiellino, considerați reprezentanți ai literaturii interculturale în Germania. Lucrările lor sunt caracterizate de o perspectivă duală asupra vieții în două culturi, precum și de problemele de identitate aferente.
