|© Proiect Polifonic
, un proiect al Muzeului Național al Literaturii Române, a fost creat și curatoriat de Simona Nastac, poet, critic de artă și curator, secondată de Claudiu Komartin, care a realizat selecția poeților, a moderat evenimentele live și a coordonat atelierul de creație omonim. Gândit special pentru a marca Centenarul Marii Uniri, proiectul a pus în valoare diversitatea etno-culturală și dialogul interetnic din România, precum și colaborarea între arte, între cuvânt și imagine dinamică.
Versurile poeților Michael Astner, Andrei Dósa, Robert Gabriel Elekes, Matei Hutopila, Henriette Kemenes, Mihók Tamás, Aleksandar Stoicovici, Livia Ștefan și Victor Țvetov au fost ilustrate cu animații create de artista Raluca Popa.
Polifonic a fost prezentat până acum la București, Bruxelles, Londra, St Andrews (Scoția) și Berlin.
Proiectul multimedia de poezie contemporană Polifonic, al cărui autor ești, a marcat Centenarul Marii Uniri. A fost prezentat până acum la București, Bruxelles, Londra, St Andrews și Berlin. Unul dintre nucleele de la care a pornit proiectul este diversitatea etno-culturală. Cum s-a reflectat această diversitate, cum ai selectat împreună cu Claudiu Komartin scriitorii?
Într-adevăr, poeții participanți sunt autori români de origini etnice diferite (maghiară, germană, ucraineană și sârbă), din regiuni diferite ale țării (Transilvania, Banat, Bucovina, București) și Chișinău. Cu excepția Henriettei Kemenes, restul sunt scriitori de limbă română, care scriu și în limbile materne și traduc din aceste limbi în română și viceversa. Diversitatea etno-culturală este unul dintre elementele cheie ale
Polifonicului, așa cum ai spus, alături de noțiunile de împreună, dialog, solidaritate, care au inspirat proiectul unirii. Am realizat selecția împreună cu Claudiu, optând pentru poeți cu care el mai lucrase deja în varii ipostaze, întrucât era important să existe o coeziune pentru crearea poemului colectiv multilingv ce încheie spectacolul. Poemul a fost gândit și scris într-un atelier de creație coordonat de Claudiu, la începutul lui 2018, la Muzeul Național al Literaturii Române din București, producătorul întregului proiect. Aici e un scurt clip din „bucătăria” multiculturală a
Polifonicului, un poem construit pe ideea de mâncare, o masă la care fiecare poet aduce ceva din bucătăria proprie:
Polifonic 100 - Atelier de creație
Da, ideea de diversitate și dialog continuă, organic, și în planul expresiei artistice. 20 dintre poemele prezentate au fost ilustrate vizual cu animații de artista Raluca Popa. Realizate prin tehnici diverse – desen de mână, desen digital și inserturi video, animațiile extind discursul poetic dincolo de pagină, oferind o experiență imersivă în care imaginea dinamică fuzionează cu versul scris și citit. În plus, animațiile includ traducerea poemelor în limbile engleză și germană (la Berlin), ca subtitluri pe film. Mi-am dorit foarte mult să rămână ceva din acest proiect dincolo de evenimentele live, iar aceste animații sunt lucrări de artă în sine, care pot circula mai departe în contexe diferite, în expoziții, festivaluri de animație sau poezie și film/video, sau în mediul online. Elementul muzical al proiectului este gândit și el în concert cu ideile deja menționate, așa cum ai observat; totodată, muzica era necesară în construcția spectacolului și ca o pauză sau ruptură de ritm. Dacă aș fi avut bani, aș fi inclus cele
Şase bagatele pentru cvintet de suflători alături de
Sonata pentru violoncel, dar am rămas doar cu ultima compoziție, solo, din acest motiv, o piesă extraordinară de-altfel, de o intensitate gravă, nostalgică în prima mișcare, cu note aproape de jazz și rock în a doua, care solicită violoncelistul la maximum în cele opt-zece minute cât durează, în funcție de interpretare.
Fiecare dintre spectacole a fost adaptat (și) în funcție de spațiul în care urma să se desfășoare proiectul, în funcție de public și caracteristicile acestuia?
Așa este. M-am gândit mereu la dinamica spectacolului în relație cu spațiul și cultura/limba receptării lui și am modificat structura în consecință. În plus, la Londra, de exemplu, proiectul a avut loc în aprilie 2018, cu o lună mai devreme decât deadline-ul pentru realizarea animațiilor. Am prezentat doar zece animații și mai multe poeme în traducere. La Berlin, poemele au avut traducere în germană, am arătat toate cele 20 de animații, randate din nou de Raluca Popa, pentru varianta germană. Livia Ștefan și Michael Astner nu au fost prezenți, dar animațiile cu poemele Liviei au fost prezentate cu voiceover (Nicoleta Lefter), iar poemele lui Mick au fost citite în germană de Robert Elekes. La Bruxelles, unde a lipsit Claudiu, a preluat Robert rolul de moderator. Ne-am adaptat de fiecare dată unor condiții noi. Singura constantă e că eu sunt mereu „la butoane”, sincronizând proiecția video a animațiilor și a textelor în traducere cu lectura live de pe scenă, adaptându-mă uneori și improvizațiilor inerente unui show live. E o muncă de echipă, un rodaj fin sau o micropolifonie care sună din ce în ce mai bine pe măsură ce acumulăm experiența fiecărui eveniment.
Polifonic a fost inclus în Belgia în festivalul „Brussels Poetry Fest”, un festival atipic, dedicat în totalitate avangardei contemporane. A existat până acum un spațiu în care proiectul a fost mai bine receptat decât în altele, se pot compara?
Aș zice că a fost receptat bine peste tot, mai vocal la Londra și Berlin, mai calm la Bruxelles și București. La Londra au fost peste o sută de spectatori, o surpriză foarte plăcută pentru un eveniment de poezie. În plus, tot aici am primit două recenzii entuziaste, în
London Grip și
Calvert Journal. În schimb, după București n-a scris decât Moni Stănilă în ziarul
Timpul de la Chișinău. Asta a fost o mare dezamăgire, cu atât mai mult cu cât evenimentul a avut loc în cadrul Festivalului Internațional de Poezie.
Care au fost riscurile pe care ați încercat să le prevedeți încă de la începutul „proiectării” Polifonicului?
Riscul de a fi un eveniment care are loc o singură dată, pentru o singură audiență, care nu lasă altceva în urmă decât amintirea unei seri plăcute de divertisment. Riscul unui proiect local, care nu generează noi posibilități de diseminare a poeziei românești contemporane în lume și noi oportunități de expunere pentru poeții și artiștii tineri de la noi, foarte puțin susținuți în acest sens. Riscul unui proiect de propagandă, gol de conținut. Cele mai frumoase proiecte de Centenar mi s-au părut cele cu plantări de copaci, îmi place să cred că și
Polifonic a plantat ceva viu, care continuă să crească, să respire, să inspire.
Unde ai vrea să mai vezi desfășurându-se acest proiect?
Între 7 – 10 martie,
Polifonic a fost la Festivalul Internațional de Poezie StAnza din Scoția, prezentat ca proiecție video cu cele 20 de poeme animate în lectura actorilor Nicoleta Lefter și Istvan Teglas. Am fost prezenți eu, Raluca Popa și Claudiu Komartin pentru o discuție cu publicul. Sperăm să ajungem și la Lisabona, în varianta live, dar mai redusă ca număr. Festivalul Internațional de Poezie din Genova vrea să prezinte proiectul, dar nu avem sprijin financiar pentru formula live, iar pentru proiecție ar fi necesare traducerea în italiană a poemelor și realizarea noilor subtitluri, cu noi costuri. Probabil primul proiect itinerant de poezie românească contemporană,
Polifonic este ambițios prin numărul de participanți, l-am gândit astfel pe măsura ambițiilor Centenarului, însă banii au fost mereu o problemă. Până acum am fost susținuți de ICR, nu știu ce va fi mai departe. Oricum, continui să caut oportunități fie numai și pentru varianta proiecție video fără poeți prezenți, care este cea mai ieftină. Dacă cineva e interesat, un festival sau altă instituție din România sau din lume, promit să răspund prompt.
