L-aș aduce pe Siddhartha al lui Hesse să-și caute iluminarea în Ferentari

Există extreme ale personajului care contrastează cu propriile caracteristici ale autorului? Ce ți-a plăcut cel mai mult la personaj, ce ai detestat cel mai mult?
N-avem prea multe în comun, eu și personajul din krav maga. Discursul lui are tente excesive în câteva direcții, e pregnant zeflemitor, flegmatic și narcisist. Deși pune în discuție utilitatea unor convenții și are o atitudine în general tonică, are și latura de anti-model căruia îi lipsește empatia, e tipul egoist, detașat, indiferent. Poate că mi-a ieșit un simplu teribilist, dar am plecat de la ideea, de la schițarea unui anumit tip de comportament social. Personajul e înrăit de mediu, e aproape amoral și are așteptări minime de la ceilalți. E insul care vrea să supraviețuiască cu orice preț. Dar e și un bufon, pe undeva, e duplicitar, e sensibil dar se vrea sarcastic, e slab dar se vrea tare. Mi s-a părut că există tipul ăsta de reacție la real și asta am vrut să fac, să o scot în evidență și să vedem dacă e ok sau nu. În același timp am încercat o repoziționare, un altfel de răspuns la derută și inadaptare, n-am vrut să ajung nici în zona tripat-prăjit-distrușilor, nici în aceea a resemnaților ce-și cântă masochist poziția marginală. Nu-mi place de personaj dar nici nu-l detest, e un simptom.

Ai simțit de la debut și până în acest moment că ți s-au schimbat prioritățile?
S-au schimbat destul de multe în ultimii ani, pe toate planurile. În momentul de față mi se pare foarte important echilibrul.
Mare parte din situațiile cotidiene par să fie niște teste de „anduranță” la realitate pentru personajul din krav maga. Ce te sperie pe tine în viața reală, cărui test nu i te-ai supune?
Personajul din carte e un ins care încearcă să se țină la distanță, să se implice emoțional cât mai puțin. Iar când o face, e incisivo-ironic, forțează miștoul. Asta crede el că-l poate salva de traume. În legătură cu ceea ce mă sperie, sunt destule: filmele horror, bolile grave, telefonul fără baterie, atentatele la trei zile după ce-ai plecat, posibilitatea emigrării, beatitudinea Cosminei Moroșan, Viorica Dăncilă, radicalii, cola fără zahăr, darknetul, mă sperie când iese foarte mult din foarte puțin. Mă mai sperie crenvurștii dar și lipsa lor, psihologii instabil emoțional, țepele imobiliare, lucrul la un text născut mort, sinuciderile live, când aflu prea târziu că sunt ridicol, mă fac mic în fața autorității de orice fel.

Ți se pare că în lumea literară animalele mici atacă animalele mari?
Textul din care ai extras asta se referă în primul rând la oameni traumatizați de către alți oameni și, oricât tratament faci cu primii, rămân multe lucruri stricate, inclusiv comportamentul ultimilor. Însă, revenind la întrebare, e clar că există fenomenul ăsta, cred că e și o rețetă de autopromovare. Cel puțin așa văd eu sensul întrebării. Uneori cei care atacă sunt copii teribili, inși precoce care vor demonstra la rândul lor, mai târziu, ce știu și cât pot să facă. Cum și invers, sunt animale mari care cumva ies din circuit, care devin anacronice și își merită soarta. De fapt, cred că multe dintre schimbările generaționale din trecut (în sensul cât mai permisiv al acestui concept cam prăfuit) s-au petrecut prin astfel de „atacuri”, faza cu noul care se instituie pe ruinele învechitului. Dar mă gândesc și la instituțiile ce umblă cu canonul (și cu banii), la schimbările de trend, la polemicile de pe facebook. Cred că dacă miza e serioasă, astfel de conflicte sunt utile, cu atât mai mult cu cât e scontat un rezultat concret. Altfel sunt toxice, că te țin ocupat cu chestii irelevante.

Ai vreun erou preferat din literatura noastră? Ai vreun erou preferat din literatura germană? I-ai vedea luptându-se? Ce i-ai pune să facă?
Nu prea am eroi preferați, mai degrabă cărți sau autori. Dar hai să zicem. L-aș trimite pe Adrian, personajul lui Adi Schiop din Soldații, să facă doctorat despre muzica nepaleză, și l-aș aduce pe Siddhartha al lui Hesse să-și caute iluminarea în Ferentari.
La cursurile de krav maga „te învață că-n orice conflict/ primul lucru pe care trebuie să-l faci e să fugi”. Ce ai face în conflictele limbajului, când personajele devin tensionate în relația cu tine, pe cine alegi să salvezi?
În general nu sunt prea bun la salvări, nu mi-au ieșit niciodată. Dar în sensul întrebării tale, dacă reușesc să creez un personaj credibil tind să îl salvez pe el. Și dacă-i antipatic și străveziu, fac cumva să mă salvez și pe mine.

***
Ioan Șerbu (n. 1983, Agnita) a frecventat, cât era student la Litere în Sibiu, cenaclul „Zona nouă” și a debutat cu volumul Lego (2014), ca urmare a câștigării premiului „Budila Express”. Este doctorand al Universității „Transilvania” din Brașov. Cel mai recent volum: krav maga, Casa de Editură Max Blecher (2018).