Cred în brainstorming

---

Ai tradus numeroși autori români în limba germană. Ce temeri aveai la începutul carierei?

În special înainte de Târgul de Carte de la Leipzig au fost traduse multe fragmente de proză, pome și interviuri cu scriitori care au avut tangență cu spațiul germanofon sau cei care au fost implicați într-un anumit fel în programul târgului. Un spectru foarte variat de stiluri, registre și abordări. Mie mi-a fost teamă să nu nedreptățesc o autoare sau un autor printr-o redare inadecvată. În special, când am avut de-a face cu un univers poetic pe care nu-l cunoșteam până atunci. De exemplu Dog Interface a fost prima mea întâlnire cu Adevăratul băiat de aur (poemul și traducerea, aici: .
Care sunt cele mai importante momente de-a lungul formării unui traducător?

Unii traducători din și în limba engleză spun că au crescut de mici cu engleza uitându-se la desene animate. Eu am început cu germana: grădinița, școala, desenele, reclamele de pe PRO7, RTL etc. Apoi facultatea, joburile de traducere pe parcursul anilor de facultate, bursa în Germania. La facultate, în Cluj m-au influențat două doamne profesoare: doamna Bârsan, care traducea corespondență comercială și alte chestiuni oficiale, și doamna Cernea, cu care făceam traducere literară. Ea mi-a dat prima dată să traduc din Bertolt Brecht când m-am întors de la bursă. S-a produs declicul și am știut că într-o zi voi vrea să mă joc cu aceste piese de domino, care constituie traducerea literară. De altfel, un traducător se află într-o permanentă stare de asimilare a limbilor din și în care traduce. Cred că până și cel mai versat lingvist trebuie să țină pasul cu evoluția limbii, pentru a putea jongla apoi cu diferitele registre aduse de textul literar.

De multe ori scriitorii optează să nu-și traducă singuri textele, chiar și atunci când au experiență de traducători. Care sunt riscurile dublei poziționări?

Nu văd de ce mi-aș traduce un text, dacă am din start mijloacele să-l scriu direct într-o altă limbă. La un moment dat, am vrut să-mi traduc un textuleț nostim din germană în română. Nu știam de unde să m-apuc, deși n-avea decât o pagină. L-am lăsat baltă. Din lipsă de obiectivitate, distanțare față de text, mi s-a părut că rezultatul în limba română ar fi fost o rescriere flască. Prin urmare l-am lăsat în limba în care-l scrisesem, ca să nu-i stric poantele. Iar când scriu în limba română, am la îndemână unelte, de care fac uz, tocmai pentru că din punct de vedere al semanticii nu pot avea corespondent în germană.

Dacă pentru un scriitor apogeul este să scrie o carte și mai bună, care este „Everestul” traducătorilor?

Nu-mi pot imagina cum e cu Everestul, dar e necesar un antrenament serios până să urci pe munte. Traduceri variate, începând de la simple descrieri, dialoguri trecând prin limbaj elevat sau colocvial, jargon profesional, înjurături, jocuri de cuvinte sau chestiuni tipice unei societăți. De exemplu, Lavinia Braniște vorbește în Interior zero despre „balcoane închise”. Oricine știe în România ce înseamnă un bloc cu mai multe etaje, unde avem „balcoane închise” în cele mai felurite moduri cu putință. În Germania așa ceva e inimaginabil.

Cât de solidari sunt traducătorii între ei?

La fel ca și scriitorii (râde). Dar în general munca de traducător în sine e mai mult solitară decât solidară. Am văzut că la Berlin se organizează workshop-uri de traducere, unde se discută pe text în echipă, se aleg soluții și strategii. Mi-ar plăcea să existe așa ceva și în limba română. Eu cred în brainstorming (zâmbește). Uite un exemplu: acum doi ani trebuia tradus din germană în română Bombenwetter. Într-un context în care era folosit ca joc de cuvinte făcându-se referire la vremea bună, frumoasă, dar în același timp și la o perioadă din al doilea război mondial când au avut loc bombardamente. Am întâlnit un coleg scriitor-traducător, i-am povestit mica dilemă, am început să ne gândim, eu mai mult uitându-mă la el cât poate fi de înalt. Și dintr-o dată, ca prin minune, mi-a venit în minte expresia pe care n-o găsisem săptămâni la rând: „vreme mortală”.

***
Manuela Klenke (n. 1984) a frecventat cursurile Facultății de Litere din Cluj-Napoca și ale Universității Osnabrück. În 2008 i-a fost publicată la Presa Universitară Clujeană lucrarea On Text Production: The Integral Relationship to Translation (co-autoare Alina Preda). A publicat traduceri în revistele Steaua, Poesis international, Mosaik, Salz și außer.dem. Pentru Târgul de Carte de la Leipzig 2018 a tradus romanul Interior zero, de Lavinia Braniște.