Miruna Vlada | © privat
Miruna Vlada a susținut numeroase lecturi, printre acestea, în Germania și Austria, iar „alienarea, exotismul, frica aduse de un spațiu cultural nou, pe care să ai timp să le descoperi pe îndelete cred că sunt vitale”. În cele ce urmează autoarea ne povestește despre plusurile pe care le pot avea desprinderile de zone culturale cunoscute și inspirația adusă de călătorii.
Ai susținut lecturi sau ai fost scriitor în rezidență în diferite orașe ale lumii. Ai susținut, de asemenea, lecturi în Germania și Austria. Cum ți s-a părut publicul german? Aveai anumite așteptări? S-au adeverit?
În Austria am avut o lectură la Graz, în campusul universitar. Era ca un fel de cenaclu. Oamenii au fost politicoși, au comentat câte ceva, dar mai mult au pus întrebări. Asta m-a surprins, dar păreau în mod sincer interesați de ‘laboratorul poetic’ al celor care citesc. Nu s-a repezit nimeni să spună „cum aș fi scris eu acel poem” cum se mai întâmplă pe la noi. În Germania am citit la târgul de la Leipzig din 2015 alături de o poetă din Bosnia. A fost pentru prima data când vizitam un târg de carte de asemenea amploare – eram mesmerizată. Mă așteptam să fie întrebări despre comunism, știind că există un orizont de așteptare destul de fix în ceea ce privește literatura română. Dar au fost discuții mult mai complexe și asta m-a bucurat. Am simțit o mare receptivitate față de poezie. Și la Berlin îmi amintesc oameni oprindu-se pe stradă să asculte poezie într-un bar oarecare, chiar dacă nu știau cine citește. E un spațiu unde simți că poezia are loc, mai ales printre cei din audiență, și acesta e un sentiment revigorant.
În poemul „Etajul de deasupra” scrii „pentru mine orice călătorie în Germania e o internare.” Cum s-a reflectat în poezie, de-a lungul timpului, experiența personală?
Foarte mult. Sunt o biografistă pur sânge. Eu nu cred ce se spune că poeții biografiști au mai puțină imaginație. Cumva încerc să îmi re-imaginez experiențele personale, din unghiuri tot mai obscure și mai diferite. și simt că jocul acesta cu propria persoană din poeme te poate duce de multe orice către limite.
Ți-ai adaptat vreodată vocea cu care citeai poemele în România la caracteristicile noului spațiu cultural unde urma să susții lecturi? Cât poate modifica vocea un poem?
De cele mai multe ori citesc în limba română și nu modific foarte mult în alte țări. Dar am trăit o senzație interesantă în timpul lecturilor mele în Bosnia. Citeam poeme despre Bosnia în română, vorbeam despre experiența mea în Bosnia în engleză, și parcă ceva se pierdea de fiecare dată. Dar vocea cred că rămâne mereu la fel. E vocea din capul meu, cu care scriu poemele.
Ce autori din literatura germană te-au influențat?
Pe Heinrich Böll l-am citit în liceu, și apoi am revenit la el de mai multe ori. E un autor care mi-a plăcut foarte mult. Aglaja Veteranyi m-a marcat enorm și cred că și în scris. Și Thomas Mann e un autor care mi-a zdruncinat lumea, deși nu știu în ce măsură m-a influențat.
Dacă ar fi să locuiești pentru o perioadă mai îndelungată de timp în spațiul german, care ar fi acela? De ce?
Berlin. E orașul meu suflet. Are atât de multe straturi, în care ai atâția oameni și epoci de descoperit, încât simți că ai nevoie de mai multe vieți să îl trăiești pe deplin. Am locurile mele preferate, dar mereu descopăr ceva nou. Are acea frumusețe, și acea oboseală, inepuizabile.
Cât de mult ajută un autor ieșirea în afara granițelor? Ce a adus în plus experienței tale poetice?
Ajută foarte mult. Sigur. Lecturile sunt cruciale, și ele te scot foarte mult din confortul natural. Dar alienarea, exotismul, frica aduse de un spațiu cultural nou, pe care să ai timp să le descoperi pe îndelete cred că sunt vitale. Cel puțin pentru scrisul meu. Locurile și oamenii noi au mereu un impact asupra scrisului meu, asupra detașării de realitate și a evaziunii de locurile comune. Și în plus, orice formă de cunoaștere aprofundată a unei culturi noi te apropie de oameni și de teme la care nu te-ai gândit anterior. Eu am cea mai mare inspirație la scris atunci când călătoresc.
Miruna Vlada e scriitoare și facilitator cultural. A publicat 3 volume de poezie și acum are în pregătire primul ei roman – „Anticoncepțional”. Selecţii din poemele ei au fost traduse în limbile engleză, franceză, albaneză, macedoneană, italiană, suedeză, spaniolă, sârbă, germană şi polonă. Din 2016 este membră în Board-ul PEN Club România.
