© Mircea Struțeanu
Pentru că Târgul de Carte de la Leipzig numai ce s-a încheiat, am întrebat trei dintre responsabilii pentru succesul înregistrat de standul României să ne împărtășească câte ceva din chinurile și bucuriile organizării. Iată ce au răspuns:
Luminița CORNEANU
Povestea ”România - țară invitată la Târgul de Carte de la Leipzig 2018” a început în martie 2015, când am reușit să-l convingem pe Oliver Zille, directorul târgului, că suntem un partener bun pentru un astfel de program. Ca să spun foarte drept, uitându-mă în urmă, dl Zille dorea să fie convins, el fiind un mare susținător al României și un fin cunoscător al literaturii române contemporane, așa cum aveam să descoperim în anii care au urmat.
Ce nu știam în acel moment era că aveam să parcurgem trei ani cu cinci miniștri (în șase mandate) la conducerea Ministerului Culturii, ceea ce s-a resimțit la un moment dat ca un fel de ”Monastirea Argeșului”, trebuind ca la fiecare șase luni să reluăm prezentarea proiectului, a partenerilor, a necesităților. Nu a fost simplu, mai ales că birocrația românească nu este nici ea chiar o plimbare în parc, iar noi ne propuneam lucruri mărețe, de o amploare fără precedent pentru micuța echipă de la Serviciul Cultură Scrisă care s-a ocupat de eveniment.
Dincolo de dificultăți, pentru mine, personal, a fost fascinant în acești ani să învăț, văzând și făcând, promovarea literaturii în străinătate de la un manager excepțional, deja menționatul Oliver Zille, căruia îi datorăm mare parte din felul în care ne-am prezentat anul acesta la Leipzig.
Atenția presei germane în lunile trecute și în perioada târgului a fost o mare surpriză chiar și pentru noi, organizatorii. Practic, cele mai importante instituții media germane au reflectat prezența noastră la Leipzig. Pentru noi, asta a însemnat punct ochit, punct lovit. Uimitoare a fost și prezența în număr foarte mare a publicului la absolut toate evenimentele organizate în târg sau în oraș, cu săli pline ochi.
Ce-ar mai fi de făcut pe viitor? În ceea ce mă privește, este destul de clar: să învățăm spritul de organizare de la nemți. Spontaneitatea nostră, a românilor, îi lasă adesea dezarmați.
|© Mircea Struțeanu
Alex POPESCU
Târgul de Carte de la Leipzig s-a încheiat de câteva zile, dar reacțiile pozitive continuă să apară în media germane, elvețiene, austriece. Sigur, nu suntem ipocriți, ne bucură, dar aceasta înseamnă mult mai mult: publicul de limbă germană descoperă literatura română. Mai presus de bătăi pe umăr prietenești și felicitări, rezultatele unui astfel de târg de carte se vor vedea în viitor prin amplificarea numărului de traduceri și al prezenței autorilor români pe cea mai mare piață de carte europeană. Uitându-mă la începuturile acestui proiect, ingredientele principale ale reușitei acestuia sunt setarea unui obiectiv îndrăzneț și asumarea riscurilor, implicarea, dar în primul rând, încrederea în potențialul enorm al literaturii române contemporane.
Și fără urme de discurs lemnos, vreau să mulțumesc sincer tuturor partenerilor noștri (români sau străini), invitaților participanți la Leipzig, precum și curatorilor și colegilor din Minister. Fără ajutorul tuturor celor implicați nu am fi reușit. Rectific: fără ajutorul lor, literatura noastră contemporană nu ar fi intrat în etapa 2.0 de promovare în spațiul de limbă germană.
Ana Blandiana (c) Mircea Struțeanu
Ana Blandiana|© Mircea Struțeanu
Ioana GRUENWALD
Au trecut mai mult de doi ani de când m-am alăturat echipei de la Ministerul Culturii care a răspuns de organizarea prezenței românești la Leipziger Buchmesse. După exact 20 de ani, anul acesta, între 15-18 martie, România a fost din nou Schwerpunktland/Invitat de onoare al Târgului de Carte de la Leipzig. Același director, de acum 20 de ani, Oliver Zille, un admirator al literaturii române și un incorigibil optimist a venit de mai multe ori la București, în ultimii ani, pentru a se asigura că lucrurile sunt pe drumul cel bun. Ușor nu i-a fost. Uneia dintre aceste vizite se datorează baza pe care, ulterior, s-a construit programul de evenimente – mai exact spus, lista de titluri românești traduse în limba germană. Institutul Cultural Român a organizat, în vara lui 2017, o sesiune de finanțare dedicată exclusiv editurilor de limbă germană interesate să publice autori români. Rezultatul a constat într-o lista de 30 de titluri ( la care s-au mai adăugat cel putin 10/15 alte volume apărute fără finanțare românească) care au fost traduse într-un timp record – efortul traducătorilor merită laudat din toată inima.
Cum spuneam, evenimentele s-au croit apoi de la sine, autorii români și traducătorii lor au avut ocazia să se prezinte publicului german iar reacția a fost una neașteptat de călduroasă. Timp de 4 zile, standul românesc a fost plin de oameni, evenimentele de seară la fel, în mod miraculos aveai senzația că, pentru scurt timp, mica noastră lume literară devenise buricul pământului. Presa scrisă, radioul și televiziunea germană au povestit despre scena literară românească cu o curiozitate și un entuziasm de zile mari. Am avut alături de noi, în această aventură, prieteni și parteneri germani extraordinari care au reușit să clădească în acest răstimp o bază extrem de solidă a unor viitoare colaborări, care, sperăm noi, vor deveni obișnuință. Ne-am atins așadar scopul.
