|© Danube Books Verlag
Deși inițial l-am refuzat, explicându-i că n-am autoritatea necesară să îngrijesc o antologie de poezie românească contemporană, în cele din urmă am cedat insistențelor editorului german Thomas Zehender, Danube Books, iar cartea a apărut în urmă cu două săptămâni în traducerea Dariei Schnut-Hainz. Mai jos, câteva cuvinte despre cei unsprezece autori selecționați și arta lor spectaculoasă.
Conferință de presa
Pentru a nu fi acuzat de lipsă totală de metodologie în alcătuirea acestei antologii, am ales, pe de-o parte, drept criteriu obiectiv de selecție, vârsta poeților – care, cu o singură excepție, ca orice regulă care se respectă, nu depășește 39 de ani –, iar pe de altă parte, la nivel ultrasubiectiv, calitatea poemelor, preferându-le astfel pe cele care – mai mult decât să spun că sunt splendide în sine – , în urma lecturilor succesive, au avut ceea ce a fost necesar pentru a mă convinge.
În poartă, V. Leac – excepția –, pe care l-am preferat unui coleg mai tânăr tocmai datorită experienței sale, ca poet care le-a văzut pe toate și care cu greu mai poate fi păcălit; dedicat experimentului, V. Leac e un autor radical diferit de colegii săi, cum numai un portar poate fi în comparație cu jucătorii de câmp.
La celălalt pol pe axul vârstei, pe post de fundaș dreapta, Alex Văsieș, un poet ce denotă un grad ridicat de mobilitate, având calități ofensive clare; se repliază ușor în poeme narative, excelente la nivel de construcție.
În centru am optat pentru un cuplul solid de apărători, diferiți ca factură, dar complementari: Andrei Doboș, așezat, bine legat, excelent în duelurile unu la unu, dar și în materie de faze fixe și degajări, va fi completat în linia de fund de precizia Ruxandrei Novac, o poetă cu sânge rece, impecabilă în materie de intervenții decisive – în situații de contraatac, Ruxandra Novac e cel mai bun ultim apărător pe care și l-ar putea dori o echipă. Fundaș stânga, Gabi Eftimie; temperată, atentă, poeta arată în textele ei recente o maturitate deplină, păstrând însă unele valențe ofensive specifice volumului de debut, acestea servindu-i mai sus în banda stângă Cosminei Moroșan, un mijlocaș extrem de rapid și de inovativ, a cărei tinerețe și dorință de afirmare o fac să urce și să încerce mereu combinații solicitante pentru apărarea adversă.
La mijlocul terenului, dedicată, rezistentă, ajutând în primă fază la ieșirea din apărare cu pase scurte, sociale, câștigând, ca la fotbal american, metru cu metru, Elena Vlădăreanu este o poetă completă, box to box, contribuind la faza ofensivă cu pase în adâncime de calitate și devenind extrem de periculoasă în cazul respingrilor – este recunoscută pentru șuturile sale în forță, pentru poeziile cu mesaj politic.
În banda din dreapta, specialistul în lovituri libere și principalul furnizor de centrări, Vlad Moldovan – ar fi nedrept să nu menționez asta: datorită unor execuții generoase, care deschid spații noi pentru întreaga linie de atac, multe din ocaziile de gol poartă semnătura sa.
În jumătatea de sus a terenului, Dan Sociu, coordonatorul de joc și căpitanul echipei, își dovedește măiestria cu fiecare volum, înscriind din aproape orice poziție sau pasând decisiv către Ionuț Chiva; acesta, poziționându-se mereu în coasta fundașilor, forțează apărarea să iasă la ofsaid cu lirica sa instigatoare – rămas singur cu portarul, Ionuț Chiva e, desigur, nemilos cum doar un striker poate fi, imposibil de deopsedat altfel decât cu riscul unui penalty. La fel și celălalt atacant pur-sânge, Andrei Dósa – înalt și puternic, reușește să tragă mereu doi apărători după el, devenind letal, cum ziceam, în special în cazul unui balon centrat peste medie în careul advers.
Firește, sunt conștient că există nume importante rămase pe banca de rezerve, dar am cântărit îndelung și este o decizie pe care mi-o asum. Acesta este primul meu unsprezece, pentru care sunt gata oricând să dau socoteală.
