|© Adrian Notz
Adrian Notz este, din 2012, directorul Cabaretului Voltaire din Zürich, locul în care în 1916 Tristan Tzara, Marcel Janco, Hugo Ball, Hans Arp, Sophie Taueber-Arp și Emmy Hennings au prezentat publicului primul happening DADA. Adrian Notz ne-a povestit despre atitudinea DADA, despre istorie și proiectele artistice care s-au derulat de-a lungul timpului în acest spațiu, precum și despre ce înseamnă astăzi Cabaretul Voltaire.
De la înființarea în 1916 a Cabaretului Voltaire și până astăzi, aici s-a scris o istorie care n-a fost egalată, poate, de alte mișcări artistice. Ce înseamnă astăzi Cabaret Voltaire?
Depinde de unghiul din care privești. Ca director al cabaretului nu sunt în măsură să răspund imparțial la această întrebare. Cabaret Voltaire este după mine o operă completă, ein Gesamtkunstwerk. Mi-am dorit să ofer în acest spațiu, cu ajutorul Dada, valori pe care oamenii să și le ia ca punct de reper în această lume aflată în derivă. Venind aici, te transformi în mod ideal într-un trickster sau un dandy. Vizitatorii cu un background cultural se raportează la el ca la un muzeu, o casă memorială. Mulți îl percep, inconștient, ca pe un loc de pelerinaj. Este, fără îndoială, un loc menit să ne amintească ce a însemnat revoluția Dada. Iar pentru majoritatea locuitorilor din Zürich este un bar. Cât despre artiștii și performerii locali și internaționali, acesta este un loc non-profit în care își pot prezenta creațiile.
Ce ați încercat să aduceți nou în acest spațiu după ce ați devenit director al Cabaretului Voltaire?
Schimbarea a fost una mai degrabă conceptuală. Profilul cabaretului Voltaire gravitează în jurul a cinci teme: «Loc», «Instituție», «Dadálogie», «Academie» și «Artă».
Cabaret Voltaire este emblematic pentru mișcarea Dada. Aici a avut loc cea mai mare revoluție artistică a anilor '20, o mișcare care a pus bazele artei conceptuale și performance-ului. Cabaret Voltaire își propune astăzi să readucă arbitrariul în cotidian, similar cu celebrele «Dada Soiréen». Mai mult decât atât, reintegrăm în discursul actual metode și concepte lansate în acea perioadă, trecute prin filtrul societății și artei contemporane. Dedicăm în continuare cel mai mult spațiu manifestărilor artistice, încercând să contribuim astfel la evoluția societății contemporane. Înainte de centenarul Dada ne-am concentrat mai mult pe «Academia», astfel că acum avem foarte mulți parteneri din domeniul academic. Cu «Fun & Fury!« revenim la mișcările artistice de tip performance și privim cu încredere spre următorii 100 de ani.
Se poate vorbi în ultimii ani de o revitalizare a spiritului DADA?
Da, cu siguranță. Mișcarea Dada nu a fost întotdeauna foarte populară, abia în ultimii 5 -10 ani a depășit cercurile academice și cele ale artiștilor Dada și a devenit subiect de interes în școli și printre tineri. Tot de curând au început să se publice studii și să se organizeze expoziții pe această temă. Numărul mare de vizitatori arată că există un interes real față de mișcarea Dada în societatea noastră.
Ce fel de proiecte ați găzduit în ultimii ani în acest spațiu, ce artiști i-au călcat pragul?
De la inaugurarea spațiului în 2004, am găzduit aici peste 221 de artiști, filozofi, curatori, teoreticieni, arhitecți și activiști, care și-au expus operele de artă, au avut performance-uri, au susținut conferințe și multe altele. În acest context mi se pare potrivit să menționez expoziția itinerantă «Dada East - The Romanians of Cabaret Voltaire» la care au participat și artiști contemporani români (2006), expoziția «Dada Art & Anti-Art» cu Lia Perjovschi (2010), spectacolul expoziție «Obsession Dada» (2016) - un spectacol pe care l-am curatoriat împreună cu Una Szeemann și la care au participat artiști de rang internațional.
Dacă am întreba un elvețian de ce ar călca pragul Cabaretului Voltaire, răspunsul ar fi....
În fiecare marți pentru minunatele performance-uri, lunea și miercurea pentru discuțiile academice și pentru conferințe, și, în general, pentru incursiuni Dada în istoria orașului, pentru absint și pentru cocktail-ul «Dada Sour» pe care îl pot bea aici.
Care sunt cele mai mari provocări și riscuri pentru viitorul acestui spațiu?
Ca peste tot, chiar și în Zürich: banii. Cabaret Voltaire nu dispune de o sumă constantă pentru a finanța spectacolele și activitățile artistice ce au loc aici. Clădirea se află în patrimoniul orașului Zürich, ceea ce ne scutește de plata chiriei, iar din încasările de la bar reușim să susținem artiștii și anumite evenimente, însă nu e suficient.
