© Jan Böttcher:
La invitația Goethe-Institut București, autorul german Jan Böttcher a petrecut anul trecut o săptămână în România, timp în care s-a întâlnit și a stat de vorbă cu diverși autori și oameni de cultură români. Impresiile sale, relatate sub forma unor însemnări de călătorie, le puteți citi aici.
0
O plimbare iernatică din noapte înspre zi. Lumina nocturnă a pistei de aterizare, pancarta de protest abandonată, vântul prin tuleii uscați, contururi de oameni pe marginea străzii. Mă luați de braț și împărțim o parte din drum. Nu-l cunosc pe cel care v-a trimis, dar s-a gândit la tot. Bulevardele întinse în splendoarea lor, cartierul săracilor la locul lui. A mutat bisericile și a pregătit concertele de claxoane. Până și butoaiele sunt pline, când trebuie să ne încălzim, geamurile spălate. Cine pășește din întuneric, are trei copii. Sau știe că marile schimbări trebuie să se producă în interior. Ne întâlnim aici, pentru că mamele voastre au fugit deja. Pentru că aveți nevoie de Carpați pentru scrisul vostru. Spuneți că ați văzut deja lumea. Sau rămâneți pentru a vă cruța corpurile. Ne întâlnim aici, pentru că am călătorit eu.
1
Librăriile ne solicită peste măsură. Am răsfoit puțin prin cărți și ne-am înțeles fără cuvinte să facem o plimbare fără țintă. Ți-ai îndreptat privirea spre pământ, deși cunoști drumurile cu ochii închiși. Spui că internetul te extenuează și că te-a făcut mistic, iar în timp ce rețeaua devine tot mai complexă, tu te-ai refugiat în traduceri, dramă după dramă. Ai impresia că ai fi un impostor, pentru că fiecare om poate vorbi, pentru că limbajul vorbit e prea simplist. Doar o chestiune a sunetului, da, într-adevăr actorii disperă deja din cauza sunetului formalist și nu, există greșeli de traducere, bineînțeles că
Superman nu e
Supraom. Ne balansăm de-a lungul bulevardului Bălcescu, pe dreapta mașini parcate, pe stânga mașini circulând, în timp ce tu vorbești puțin despre trecut – băutul, pancreatita, o experiență la limita morții. De aici călătoria merge spre interior. Informatica socială te ajută, descifrând diferitele regiuni ale creierului pe care le folosim. Ne ajută chiar și în acest moment, să acceptăm comunicarea noastră tot mai lacunară. N-ar trebui să vorbesc cu tine despre poezie de fapt? Care ar fi alternativele tradusului? Pfff, depunerea unor formulare pentru ONG-uri, paperwork-bullshiting, ai putea face asta, dar ți-e teamă de obligații prea mari. Sau n-ai chef. Deci niciun ONG. Deocamdată nu. Despărțire timidă.
Cu mulțumiri lui Bogdan Cosa, Dan Sociu, Filip Florian, Mihai Duțescu, Lavinia Braniște, Gabriela Adameșteanu, Adrian Lăcătuș, Vlad Dragoi, Robert G. Elekes, Vlad Moldovan, Rareș Moldovan, Bogdan-Alexandru Stănescu, Andrei Dosa, Cosmina Moroșan, Ștefan Agopian.
Traducere din limba germană: Manuela Klenke
