Zurück zu Goethe: Dan Sociu

(...) și lucrările sunt niște mobile mari, plăcute, pe care te străduiești să le apreciezi și uneori chiar reușești, după care ajungi în fața unui perete și totul se-ntâmplă de la sine, fără efort – pictura îți vorbește, cum se zice, comunicați pe alte frecvențe. Ce crezi, ai putea fi tu cazul ăla, unul din marii poeți ai lumii?

Dan Sociu: Ai tupeu, o să se strîmbe lumea la aşa o întrebare, dar ce te aştepţi să răspund? Pot să spun şi da, că oricum nu se poate demonstra. Ce pot să spun e că pentru mine poezia e o chestie printre alte chestii şi doar pentru că mi-am pus textele în cărţi pare ceva constant, ca şi cum asta aş face eu toată ziua. Dar n-am fost niciodată serios în sensul ăsta – şi snobimea culturală ştie şi nu prea ştie ce să înţeleagă. Sper ca tu şi alţii ca tine aşa clarvăzători să domine lumea asta culturală, ca să mă mai bucur şi mai încolo de aşa aprecieri.

Bogdan Coșa.: Există vreun scriitor care să aibă un efect similar asupra ta? În lumina căruia celelalte cărți să pălească?

D.S.: Da, dar sînt mulţi, ce sens are să-i enumăr.

B.C.: Ce crezi că aveți în comun?

D.S.: Aia ce ziceai mai sus.

B.C.: Ai fost mereu un autodidact. Ai dat peste cărți care ți-au schimbat viața?

D.S.: Lev Şestov a făcut ceva important pentru mine, Simone Weil şi mai sînt cîţiva, mistici, după cum vezi. Dar nu ştiu dacă mi-au schimbat viaţa.

B.C.: Țin minte o scenă: locuiam împreună, n-aveam aer condiționat și ne-am intersectat într-un parc – citeai la umbră Doamna Bovary. Ce crezi, există lecturi obligatorii?

D.S.: Pentru mine lectura e o plăcere, o stare, cu tot ce e în jurul meu şi în mine cînd citesc, cum e aerul cald de primăvară din jurul meu cînd mă uit pe stradă la nişte picioare frumoase. E senzorială în primul rînd, aşa îmi şi amintesc lecturile, mai puţin ce citeam şi mai mult plăcerea aia. Aşa era şi atunci în parc, soare, cafea, ţigări, ceva unsuros de mîncare, nici n-am terminat cartea, nu că nu mi-a plăcut, dar am făcut şi altceva după. Lectura e de fapt în primul rînd o activitate vizuală, fiecare cuvînt e un mic desen și deci cînd citesc e ca și cum m-aș uita la o bandă desenată (așa citeam și pe la 4 ani, cînd am învățat, decodam micile desene dar nu neapărat mă preocupa conținutul – acum înțeleg bineînțeles și conținutul dar mai importantă e activitatea în sine, că mă liniștește, de aia pot să citesc orice la o adică). Bine, că e și explorare, îmi place să fie și inteligență acolo.

B.C.: Când te-ai mutat, mi-ai lăsat, printre altele, volumele lui Goethe, ediția BPT. Dacă te-aș ruga să-mi trasezi un drum din prezent către cărțile lui, care ar fi autorii de limbă germană la care ar trebui să mă opresc? Ce-ai citit cu plăcere?

D.S.: Cum ai plasat-o pe asta pentru gazde, ai stil. Îmi plac Martin Walser, mai ales Moartea unui critic, poeţii romantici, dar aşa, ca poveste, că altfel nu prea i-am citit, că nu ştiu limba, dar cel mai mult îmi place arta dramatică nemţească, adică şcoala lor de actorie şi regie, din ce am văzut, filme şi cîteva piese de teatru, m-au prins.


Bogdan Coșa: Ariile tale de interes sunt foarte specifice și renumite pentru continua lor transformare – cele mai recente subiecte care știu că te-au pasionat au fost tipurile de personalitate (MBTI, Socionics) și Cro-magnon versus Neanderthal. Ce urmărești în prezent?

Dan Sociu: Da, şi se leagă toate între ele, nu le urmăresc numai de distracţie. Caut un sens pentru viaţa mea care e o colecţie de momente şi poveşti, caut să văd un sistem mai mare de patternuri.

B.C.: Ai tradus destul de multă literatură (Seamus Heaney, Charles Bukowski, e e cummings, Alexandar Hemon, Philip K. Dick, ca să numesc doar câțiva). Îți place sau o faci pentru bani? Cum te descurci, în general, ca liber profesionist?

D.S.: E un job totuşi bun, dacă mă întreabă cineva seara ce a mai fost azi pe la mine la muncă, pot să dau răspunsuri de genul – Sam Spade s-a prins că e minţit de frumoasa aia dar nu se teme, ba chiar pare să-l provoace. Sau – Peter Freuchen e izolat de juma de an în întuneric la Pol, înconjurat de lupii care i-au mîncat şi ultimul cîine. Cine mai are aşa poveşti de la job.

B.C.: Spuneai de curând că nu te interesează bursele și rezidențele literare – e o poziție atipică pentru un scriitor român, ești de acord?

D.S.: Doar pe mine, într-un anumit moment, deci nu e o poziţie, o atitudine.

B.C.: La fel, ai refuzat ultimul mare premiu literar care ți-a fost acordat pentru ultimul volum de poezii, vino cu mine știu exact unde mergem, care fusese declarat Cartea de poezii a anului 2013 de către un juriu prezentabil. Se-ntâmpla în ianuarie 2014 – la fel ca acum, erau proteste masive și un context politic aparte. Dacă premiul ți-ar fi acordat astăzi, l-ai accepta?

D.S.: Nu.

B.C.: Are poetul un cuvânt de zis în societate? Are vreo datorie față de ea?

D.S.: Nici o datorie, de ce ar avea, dar poate să se enerveze pe ceva şi atunci să zicem că talentul lui poate să aibă un oarecare impact. Nu şi cînd o face programatic, cînd îşi pierde modestia şi e afectat public tot timpul, cum să-l mai crezi. Ca jurnalist am făcut totuși mai multe, site-ul la care am lucrat aproape 5 ani, totb.ro, a avut niște momente importante, scandalul Coca-Cola, care punea în discuție libertatea presei în raport cu sponsorii ei, presiunea pentru adoptarea unor legi precum cea care protejează pădurile virgine, Roșia Montană și altele.

B.C.: Dar față de literatură? Îți reproșezi vreodată ceva, literar vorbind?
D.S.: Doamne fereşte, dar de ce mi-aș reproșa.


Bogdan Coșa: Personal, oscilez între ultimul tău volum și sonetele în alexandrini. Sunt curios dacă și ție îți place vreuna dintre cărțile pe care le-ai publicat, vreun ciclu anume, în mod deosebit.

Dan Sociu: „Vino cu mine”, poemul, nu antologia, că e mai special, seamănă cu ce făceam în adolescenţă la un moment dat şi cred că o să rămână, deşi mulţi mi-au spus că n-o înţeleg deloc.

B.C.: Lucrezi la ceva în prezent?

D.S.: La un film de scurt-metraj despre psihiatria românească.

B.C.: Dacă ar fi să-mi dai un singur sfat, așa, de la scriitor experimentat la scriitor începător, care ar fi el?

D.S.: Scrie şi tu iubitei tale măcar o poezie de dragoste.