Ioana Casapu | © Ionuț Staicu
și-a făcut debutul pe scena literară românească cu romanul intitulat
Deviații de stereo, o carte ce aduce la zi una din temele esențiale ale omenirii: iubirea. În contextul actual, profund tehnologizat, personajele romanului își consumă dramele în jurul a doi poli: lumea virtuală, desfășurată pe rețelele de socializare și viața concretă, trăită în starea de offline. Un debut remarcabil și o autoare de care sigur vom mai auzi. Am stat de vorbă cu Ioana despre experiența Berlinului, unde a lucrat pentru un an ca director executiv al unei publicații online, dar și despre noul său roman și cărțile care au influențat-o de-a lungul timpului.
Povestește-mi despre experiența Berlin!
Mi-a plăcut totul la Berlin, în ciuda acelor momente inevitabile în care dorul de casă a devenit foarte verbal. Cred că asta ni se întâmplă tuturor, atunci când suntem expuși unui loc și unei vieți noi pentru o perioadă mai lungă decât o clasică vacanță. Mi-a plăcut că viața se simte pulsând în jurul tău chiar și atunci când crezi că trăiești în izolare, mi-a plăcut accesibilitatea pe care o oferă un astfel de oraș la întâlniri artistice, culturale, de business, de flirt sau de iubire, la accidente fortuite sau la muzică și dans. Mi-a plăcut Berlinul pentru senzația unei vieți pe care o vezi în mod normal doar în filme, dar care, trăind acolo, ți se poate întâmpla și ție.
Ce-i lipsește Berlinului?
Nu am stat suficient de mult la Berlin ca să mă pronunț cu adevărat legat de ce-i lipsește, personal am simțit nevoia de mai mulți vorbitori de limbă engleză în posturi administrative, având în vedere mixul eclectic de naționalități care îl populează.
În cartea ta vorbești despre dragoste în era internetului. Crezi că mai e posibilă iubirea azi, fără medierea rețelelor de socializare? Sau, mai degrabă, în ciuda acestora?
Iubirea este posibilă, întrebarea este cât de dispuși mai suntem noi să o lăsăm să intre în viețile noastre.
Care au fost lucrurile pe care le-ai înțeles despre iubire, revizitând, în scris, relațiile din trecut?
Am înțeles că putem iubi oameni fără să împărțim, neapărat, viața cu ei. Am înțeles că uneori aceasta este singura versiune în care mai putem iubi, sau dimpotrivă, versiunea cea mai convenabilă atunci când astrele nu se aliniază pentru noi și subiectul iubirii noastre. Am mai înțeles că în unele iubiri ne oglindim, sau că în altele găsim învățăminte ani mai târziu, când traversăm cu totul alte iubiri. În fine, am înțeles că oamenii pe care i-am iubit rămân, fără voia lor sau a noastră, parte din noi pentru totdeauna, și tot ce putem face este să mergem mai departe. Inima are o putere incredibilă de a se reface, dar este un motor care, neîngrijit, va avea de suferit. Tot inima ne va duce, în viață, în general, în locuri în care creierul nu a apucat să ajungă sau pe care nu ne-a dat permisiunea să le vedem, așa că e bine să o ascultăm mai des.
Care sunt cărțile care te-au marcat?
Dulcele Bar - JR Moehringer, Jeffrey McDaniel – The Forgiveness Parade, Extrem de Tare și Incredibil de Aproape a lui Jonathan Safran Foer, Isabel Allende, Michel Houellebecq.
Există vreun personaj literar de care te-ai îndrăgostit?
Da, m-am îndrăgostit de Holden Caulfield când aveam 17 ani, pe restul doar i-am iubit.
O carte germană pe care ai recomanda-o?
Vânătoare de Martin Walser și Autobiography of a Girl of the Streets and Heroin Addict de Christiane F.
