
Tschick | Foto: Marius Dincă | © Goethe-Institut Bukarest
Lecturile publice sunt în sine un eveniment. Pe lângă faptul că aduc în prim plan romane și povestiri care altfel riscă să rămână pe rafturile bibliotecii, o lectură reușită sporește considerabil șansele ca respectiva carte să devină bestseller. Cu atât mai mult atunci când acțiunea romanului se transformă în spectacol sub ochii tăi. O astfel de lectură performativă a avut loc pe 22 noiembrie în biblioteca Institutului German Goethe.
Cu un minim de recuzită, însă cu o doză mare de entuziasm, actorii Laboratorului de Teatru German din București au pus în scenă fragmente din romanul O vară mișto (Tschick) de Wolfgang Herrendorf. La sfârșitul serii am stat de vorbă cu Ramona Olasz, director al Laboratorului de Teatru, despre metodele alternative de lecturare, dar și despre preferințele ei literare.

Tschick | Foto: Marius Dincă | © Goethe-Institut Bukarest
În laboratorul dumneavoastră literar produceți piese de teatru pentru tineri și adolescenți, în limba germană. Cum alegeți textele pe care le înscenați și cum ați ajuns la romanul lui Herrendorf?
Romanul O vară mișto a fost o pronunere a Institutului German Goethe pentru Seara Literaturii Europene. Am fost foarte încântați de idee, mai ales că ne-a plăcut foarte mult romanul, iar acum pot spune că este unul din spectacolele noastre favorite.
Dacă adolescenta de la paisprezece ani s-ar afla azi aici, ar înțelege ce faceți sau s-ar gândi că nu este exact ceea ce și-a dorit?
Cred că, dacă ar fi azi aici, s-ar gândi că am luat-o razna, pur și simplu.
În tinerețe ați fost o inadaptată, la fel ca cei doi protagoniști ai romanului sau, mai degrabă, everybody's darling?
Cred că am fost mai degrabă inadaptată. Îmi amintesc că eram foare timidă și retrasă la vârsta adolescenței. Dacă cineva mi-ar fi spus atunci că trebuie să apar pe scenă, cred că aș fi intrat în panică. Lucrurile s-au mai schimbat între timp.

Tschick | Foto: Marius Dincă | © Goethe-Institut Bukarest
Numiți câteva personaje literare cu care credeți că semănați sau cu care v-ar plăcea să semănați?
Dacă ar fi să aleg, mi-aș dori să fiu superwoman, dar cred că, în realitate, semăn foarte tare cu Winnie, ursulețul de pluș. Adevărul este că mă identific mai mereu cu supereroi, dar, din păcate, nu dețin superputeri.
Care au fost cărțile preferate în copilărie?
Am fost mare fan Jules Verne, așa că am citit aproape tot ce a scris, dar mi-au plăcut și Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn de Mark Twain. Printre poveștile favorite se numără, bineînțeles, Fram, ursul polar de Cezar Petrescu, Micul Muck și Califu Barză, ambele de Wilhelm Hauff.
Ce carte citiți în momentul de față?
Am obiceiul de a începe mai multe cărți odată. Ultima carte citită este romanul 1979 a lui Christian Kracht - o carte excelentă, pe care o recomand cu căldură. Iar cartea pe care o citesc în momentul de față se numește Zeit (Timpul) de Rüdiger Safranski, însă recunosc că citesc câte o pagină pe zi și mă gândesc timp de o săptămână la ceea ce am citit.
Cum vă alegeți cărțile pe care le citiți? La rafturile cu noutăți din librării, pe bloguri literare sau vă sunt suficiente recomandările prietenilor?
Din fiecare câte puțin. Uneori mă decid spontan pentru o carte, în librărie, alteori ascult de sfaturile prietenilor. Iar în ultimul timp intru tot mai des pe bloguri precum
DLITE sau
FAZ blog.