Marilena Iovu | Foto: privat
Este în mod cert cea mai bună cunoscătoare a noutăților de pe piața de carte germană pentru copii și adulți. Asta pentru că reprezintă în România drepturile de traducător pentru autorii celor mai importante edituri germane. Am invitat-o pe Marilena Iovu la o discuție despre gusturile ei literare, dar și despre noutățile pe care ar trebui să le căutăm în librării.
Ce cărți se găsesc în momentul de față pe noptiera dumneavoastră?
Particip în fiecare lună la cluburile de carte organizate de două edituri, unde dezbatem câte o apariție recentă. Acum citesc
Roșcovanul de J.P Donleavy și
Ținutul Loney de Andrew Michael Hurley. Tot aici se află și cărțile cele mai recente publicate în România prin intermediul agenției, pe care le răsfoiesc curioasă și încântată.
Care sunt cele mai tentante cărți cu care v-ați întors de la Frankfurt și pe care le propuneți editorilor români?
În cadrul târgului de carte de la Frankfurt am avut zeci de întâlniri cu editurile și agențiile pe care le reprezint în România, unde mi-au fost prezentate sute de titluri.
Aș începe cu câteva cărți pentru copii:
Eine Weihnachtsgeschichte, romanul celebru al lui Dickens repovestit de Usch Luhn și ilustrat de Torben Kuhlmann, care face parte dintr-un proiect atractiv de repovestiri ale unor opere clasice (Ellermann).
Liest du mir was vor? de Maren von Klitzing și Barbara Korthues – învârtind săgeata de pe roata norocului montată pe copertă, copilul își poate alege povestea pe care să i-o citească părintele. (Ellermann).
Mi
-au atras atenția și câteva romane pentru adolescenți:
Aș începe cu
Vierzehn, unde Tamara Bach reușește să prezinte lumea emoțională a unei adolescente într-un stil laconic și ironic, dar cu imagini extrem de impresionante (Carlsen).
Elanus, cel mai recent thriller al Ursulei Poznanski, un roman despre potențialul periculos al noilor tehnologii. Jona, un adolescent genial, dar incapabil de interacțiune socială folosește drona pe care a construit-o chiar el, Elanus, pentru a spiona și a șantaja oamenii din anturajul lui (Loewe).
Emba de Carina Zacharias, un roman fantasy imaginativ și plin de suspans , despre o lume unde creaturile răului care conțin energie pură sunt vânate pentru a proteja omenirea și a furniza energia necesară. (Bastei Lübbe)
Marilena Iovu | Foto: privat
de Frauke Scheunemann, apărut la Booklet fiction,
Emil și detectivii de Erich Kästner apărut la Editura ART, ambele publicate în anul 2015,
Tafiti și călătoria la capătul lumii de Julia Boehme cu ilustrații de Julia Ginsbach și
Cara – fetele fantoma sunt verzi de Ralf Leuther, apărute la începutul acestui an la editura Univers Enciclopedic Junior.
Nu pot să nu menționez și seria
Pixi, cărticele publicate de peste 60 de ani în Germania, care au fermecat definitiv și țâncii din România, aduse în România de Editura Galaxia Copiilor.
Dati-mi, vă rog, câteva recomandări de lectură din spațiul german pentru tinerii români.
Rico și Oskar - Umbrele misterioase de Andreas Steinhöfel, roman premiat și ecranizat, scris într-un limbaj cuceritor, care poate fi citit cu plăcere de orice copil cu vârsta cuprinsă… între 9 și 99 de ani, despre doi puști foarte diferiți (unul ceva mai încet la minte, celălalt supradotat) și aventurile lor cu iz detectivistic.
Școala animalelor magice de Margit Auer, primul volum al unei serii de succes. Învățatul nu e o corvoadă, ci dimpotrivă este extrem de amuzant când ești însoțit de un animal care vorbește, îți citește gândurile, nu te lasă la greu și este invizibil pentru adulți, prea ocupați cu treburile lor.
Inelul de sânge de Gerd Ruebenstrunk(în curs de apariție)
Un roman care se citește cu sufletul la gură despre un păienjeniș de mituri și mistere țesute în jurul unui artefact mistic, inelul de sânge al lui Tamerlan, care trebuie găsit cu orice preț, altfel consecințele vor fi devastatoare.
Care este cartea pe care ați face-o cadou oricând, fără rețineri?
Povestea fără sfârșit a lui Michael Ende, un roman care îmbină în mod fericit realitatea cu fantezia și care se adresează atât adolescenților, cât și adulților cu suflet de copil. Pentru că trebuie să continuăm să credem în povești.
