Obiectivul vizitei a fost pregătirea unor traduceri din limba română în limba germană, pentru ediția din 2018 a târgului, atunci când România va participa ca țară invitată de onoare. Vizită care a fost un bun pretext pentru o discuție amplă.
Sunteți directorul Târgului de Carte de la Leipzig din 1991. Care au fost cele mai mari provocări de-a lungul timpului?
Da, așa este, pare că sunt directorul Târgului de Carte de la Leipzig din vremuri antice. (
Râdem.)
Cea mai mare provocare a fost să devenim al doilea cel mai mare târg de carte din Germania, după Frankfurt, într-o piață foarte mare și bine dezvoltată. În 1993, am dat drumul unui festivalul de lectură, care folosește multe locuri frumoase din Leipzig, iar astăzi este cel mai mare festival de acest tip din întreaga Europă, strâns legat de târgul de carte. Altfel spus, cea mai mare provocare a fost să ne găsim atuurile, ceea ce ne diferențiază, exact cum m-ați întrebat mai devreme, să aducem concepte noi pe piață.
A doua provocare este faptul că piața se schimbă, iar noile media vin din urmă puternic. Așa că trebuie să atragem oameni noi, să modernizăm târgul, să venim cu proiecte proaspete. Până acum, ne-a mers, tot ceea ce am plănuit a funcționat foarte bine.
Să ne imaginăm că ați scrie o carte de memorii despre experiența dumneavoastră ca director al târgului de la Leipzig. Cum s-ar numi acest volum și care ar fi ideile principale pe care le-ați discuta pe parcursul cărții fictive?
Trebuie să mă gândesc puțin, e o întrebare dificilă. Cred că s-ar numi
Confruntarea cu cititorul/ Privind cititorul în față (n.r. în engleză, limba în care dialogul de față a fost purtat,
Facing the reader). Pentru liniștea tuturor, trebuie să spun că nu aș scrie o astfel de carte. Jur! (
Râdem.)
Cât despre conținut, cred că aș vorbi despre lupta noastră, chiar de la început, de a moderniza, de la an la an, târgul de carte, de a nu rămâne înțepeniți într-o singură idee. Din afară, mulți oameni spun că acest obiect, cartea, este un mijloc învechit, că nu ai cum să atragi participanți noi, că nu mai este ceva de interes. Dar, dacă vezi cifrele concrete ale târgului – cititori, autori, edituri, cărți etc. –, realizezi că nu e chiar așa. Interacționăm astăzi cu publicul în feluri complet diferite de acum zece ani, să spunem. Construim comunități de cititori. Ținem legătura cu zilele noastre – de exemplu, anul trecut, au fost mai mult de 800 de bloggeri literari din zona germană invitați. Ei au venit la târg, au avut propriile lor programe profesionale, și au promovat, indirect, prin blogurile lor, târgul de carte. Sigur, ideea nu este să ne promoveze pe noi, ci să ajute editurile și autorii să ajungă la cititori. Bloggerii chiar au, astăzi, un rol esențial în această piață.
Cum putem promova literatura și lectura astăzi?
Este greu să dai o rețetă, să spui cum ar trebui procedat așa, în general. Pot însă să spun ce facem noi, la Târgul de Carte de la Leipzig. Mai întâi, încercăm să atragem audiența tânără la târg prin secțiunea de benzi desenate. Apoi, lucrăm intensiv cu cei din sistemul de învățământ – ducem autorii în școli, aducem clase întregi la târg –, pentru a-i familiariza pe elevi cu literatura, pentru a prinde gustul lecturii, pentru a-i crește în acest spirit – au ocazia să adreseze întrebări, să-i asculte pe autori citind din propriile lor cărți, să interacționeze cu scriitorii. Totodată, încercăm să-i învățăm pe profesori cu acest tip de evenimente – avem în jur de 30.000 de profesori implicați în ateliere profesionale la Târgul de Carte de la Leipzig, pe care îi învățăm cum să promoveze literatura într-un mod atractiv, încercăm să-i convingem că prezența autorilor în școli este benefică, să le arătăm cât de important este să-și aducă elevii la târg etc.
Pe de altă parte, suntem preocupați și de promovarea tinerelor talente. Avem câteva concursuri în Germania atât dedicate lecturii, cât și scrisului, toate având public-țintă tinerii.
Pe 18 martie a.c., în timpul Târgului de Carte de la Leipzig, ați semnat un acord oficial de parteneriat cu fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu. Conform acestui contract, România va fi țara invitată la ediția din 2018 a târgului. Ce presupune acest lucru, având în vedere că România nu a mai avut parte de acest statut special din 1998?
Trebuie să spun că ideea a venit dinspre români, ei au vrut să fie oaspeții de onoare ai Târgului de Carte de la Leipzig. Noi am citit prezentările României de la alte târguri de carte internaționale și ne-am spus că e foarte bine, că acest parteneriat ar putea funcționa.
În urmă cu 20 de ani, am avut autori români la Leipzig precum Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Nora Iuga, Gellu Naum, Oskar Pastior. Iar acum credem că este timpul să ne facem o idee de ansamblu în legătură cu generația mai tânără de scriitori români, în special autori de ficțiune – deși vom avea și scriitori de non-ficțiune și de literatură pentru copii. Scopul este, desigur, să avem cărțile acestora traduse în limba germană, special pentru târg. Nu mă întrebați câte cărți vrem să traducem, nu știm încă, totul depinde de prezentările editorilor români. De aceea suntem aici zilele acestea.
Este prea devreme să vă întreb dacă vreun nume v-a atras atenția în mod special?
Da, este prea devreme, încă mai avem multe întâlniri cu editorii români.
Ceea ce vă pot spune acum este că am vorbit cu editorii germani, elvețieni și austrieci, care mi-au spus că au auzit nume și voci interesante românești. Sunt entuziaști.
Înțeleg că cel mai important criteriu de selecție este ca scriitorii respectivi să facă parte din generația tânără. Însă sunt curioasă, ce fel de literatură căutați?
Literatură influențată de viața în această țară, de istorie și de societatea de aici, literatură care este impregnată de culoare locală. Pe scurt, voci unice est-europene, cărți interesante.
Va exista, în 2018, o temă a târgului, așa cum a fost anul acesta (migrația și integrarea)?
Dacă avem o țară invitată de onoare, nu avem o asemenea temă. Sigur, în program, vom avea câteva teme politice – ce se va întâmpla cu Europa, migrație, refugiați etc. –, dar acestea vor fi independente, nu vor plana asupra întregului târg. Țara invitată este în centrul atenției.
Cum se împacă literatura cu politica? Anul acesta le-ați îmbinat.
Cred că se împacă din ce în ce mai bine. Politica își face din ce în ce mai mult loc în literatură. În anii '90, de exemplu, conflictele est-europene se oglindeau în literatură. Astăzi revin, în urma situațiilor tot mai tensionate, a problemelor sociale etc. Lucrul acesta poate fi remarcat și la târgul nostru, sunt din ce în ce mai multe dispute între aripa dreaptă și cea stângă. În ultimii 10 ani, fusese relativ liniște în zona aceasta; acum, însă, au început să apară din ce în ce mai multe discuții, proteste ș.a.
Institutul Goethe din București a lansat, de curând, un blog de literatură german-român, DLITE. Se va folosi și această resursă pentru a promova prezența României la Leipzig în 2018?
Da, cu siguranță vom face acest lucru. Ar fi păcat să nu „profităm” de acest blog minunat.
O ultimă întrebare. Ce autor german contemporan, citit recent, ați recomanda publicului român?
O întrebare foarte bună, mulțumesc.
Mi-e greu să aleg ce aș recomanda publicului român. Dacă trebuie un singur autor, atunci îl voi menționa pe Peter Richter, care a scris o carte minunată de ficțiune, influențată de istoria recentă, 89/90, care m-a impresionat foarte tare.
Interviu realizat de Eli Bădică, apărut inițial în Suplimentul de cultură, Nr. 536, 26-09-2016
Traducere de Valentin Munteanu
