O călătorie tematică la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt 2016 ...

La începutul lui iulie, primeam cu bucurie și surprindere un telefon de la Goethe-Institut, în care mi se propunea să reprezint România în cadrul unui tur de studiu la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt 2016. Am acceptat pe loc. Sugestia a fost trimisă mai departe către Ambasada Republicii Federale Germania la București, cei care au luat decizia că aș fi fost potrivită pentru acest program și, după câteva proceduri administrative, au trimis, la rândul lor, propunerea mai departe, în Germania. Spre sfârșitul lui august, am fost anunțată că am fost selectată să particip la această călătorie tematică, ce urma să cuprindă douăzeci și doi de participanți din lume, cu precădere din țări în dezvoltare. Astfel, programul de oaspeți al Republicii Federale Germania avea să aducă la Frankfurt, între 17 și 23 octombrie, oameni din domeniul editorial – scriitori, jurnaliști culturali/literari, editori, agenți literari, reprezentați ai asociațiilor de profil etc. – din Angola, Argentina, Coasta de Azur, Cipru, Estonia, Etiopia, Ungaria, Kosovo, Nigeria, Pakistan, Panama, Polonia, Republica Coreea, România, Serbia, Singapore, Slovenia, Africa de Sud, Sri Lanka, Uganda, Venezuela și Vietnam. Deplasarea și programul au fost organizate și desfășurate de Goethe-Institut München, din partea Biroului Federal din Germania.

Aflată pentru prima dată la un târg de carte din afara României – și nu orice târg, ci cel mai mare mondial –, am fost, poate, ușor de impresionat.

Săptămâna petrecută în Frankfurt, cu un program intensiv de întâlniri și discuții, cu ore de perindat prin târg, cu prânzuri și cine prelungite de dezbateri, a fost rodnică. Aflată pentru prima dată la un târg de carte din afara României – și nu orice târg, ci cel mai mare mondial –, am fost, poate, ușor de impresionat. Au trecut, însă, două săptămâni de când m-am întors, iar entuziasmul nu s-a domolit, l-am regăsit neatins odată ce m-am așezat să scriu. Așa că trebuie să vă avertizez că nu voi putea scrie moderat despre călătoria aceasta.

Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt asta face cel mai bine: timp de cinci zile, pune reflectorul pe carte

Frankfurt mi-a schimbat perspectivele asupra industriei – deopotrivă mondiale și locale – de carte, mi-a dat speranțe într-un viitor editorial – pentru că, nu-i așa?, dacă există un mamut ca acest târg de carte, unde au fost prezente aproximativ 100 de țări, au avut loc peste 4.000 de evenimente, cu sute de mii de vizitatori, cu peste 8.000 de jurnaliști acreditați, peste 700 de agenți literari prezenți ș.a.m.d., poate că domeniul editorial nu este pe moarte, așa cum ne tot lamentăm –, m-a ajutat să înțeleg mai bine fenomenul editorial la scară largă, să cunosc detalii despre piața de carte din Germania, să aflu informații despre alte piețe de carte, despre problemele cu care se confruntă diverse țări și soluțiile pe care le găsesc, să observ cum se promovează lectura în diverse colțuri ale lumii și, pe scurt, să văd cum cartea poate fi regina balului. . Frankfurt este, de altfel, un oraș al literaturii (și al schimbului comercial, al afacerilor), cosmopolit și conservator. Și nu ai cum să nu simți acest lucru mergând pe străzi, plimbându-te pe podurile care traversează Main, vizitând târgul de carte în lung și în lat, privind standurile, poposind printre rafturi, răsfoind zeci de cataloage, vorbind cu oamenii.

Mi s-a părut important faptul că am avut un program structurat foarte bine, care a inclus atât prelegeri, întâlniri și discuții despre piața de carte din Germania, cât și timp liber pentru a vizita târgul și a merge la ce evenimente își dorea fiecare participant, plus două excursii organizate prin Frankfurt și Mainz. De asemenea, extrem de relevant a fost și grupul adus împreună în această călătorie tematică, diversitatea spațiilor și varietatea culturilor a fost foarte benefică; acesta a fost realmente un câștig imens. De aceea, în rândurile ce urmează, voi dezvolta puțin aceste două aspecte ale turului de studiu – programul și grupul –, lucruri care nu ar putea fi altfel reflectate în presă – tocmai pentru că miile de jurnaliști prezenți la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt au tot scris despre ediția de anul acesta, iar probabil dumneavoastră, cititorii interesați, ați asimilat deja informațiile pe care vi le-ați dorit, dar și pentru că ar fi greu de cuprins altfel această experiență.

Patru ghizi profesioniști – Stefan Zeidenitz, Edina Sabanovic, Vadim Gold și Karin Betz –, fluenți în mai multe limbi, au însoțit permanent grupul reunit la Frankfurt, de la aeroport și până la fiecare întâlnire și ne-au asigurat, astfel, o ședere plăcută în Germania și fără peripeții. Programul nostru începea în fiecare zi la 8:45, în holul hotelului, unde ne reuneam pentru a pleca spre târg sau alte zone din Frankfurt, unde aveam organizate întrevederile. De pildă, mi-a plăcut mult că organizatorii s-au gândit să participăm la ceremoniile de deschidere a târgului de marți, 18 octombrie, unde am avut ocazia să îl ascultăm pe celebrul artist britanic David Hockney vorbind molcom și entuziast despre cum spune povești contemporane prin intermediul iPad-ului, în timp ce rula pe un ecran de iPad supradimensionat operele pe care acesta le discuta.


Am văzut, în premieră, și A Bigger Book, cartea imensă (colecția SUMO) cu picturile și desenele lui Hockney, publicată de Taschen în ediție limitată, vândută la prețul de 2.000 de euro. Tot aici, am ascultat discursuri despre cum într-o societate în care se citește există toleranță, cum traducătorii sunt podul invizibil al târgului de carte și cât de necesari sunt ei, cât de important este să contribuim cu toții, prin literaturile naționale, la vizibilitatea și dezvoltatea literaturii universale. Mi s-a părut vital faptul că fiecare opinie oficială – inclusiv de la ceremonia de deschidere de seara, mult mai amplă decât cea de la prânz, cu o sală mare plină ochi de oameni, probabil peste 1.000 – a adus în discuție imperioasa protejare a libertății de exprimare, atent plasată în contextul politic tensionat, mai ales în urma situației recente din Turcia – Jürgen Boos, directorul Târgului Internațional de Carte de la Frankfurt, și Heinrich Riethmüller, directorul Asociației de Editori și Librari din Germania, de exemplu, au insistat pe aceste aspecte, citind chiar și o scurtă scrisoare a scriitoarei Asli Erdoğan, trimisă din închisoarea Bakırköy din Istanbul, unde se află de mai bine de două luni, într-o celulă cu alte 21 de femei. Îngrijorarea în ceea ce privește situația actuală a ieșit la suprafață în toate cuvântările, politizând deschiderea celei de-a 67-a ediții a târgului. Surpriza acelei seri a fost, cu siguranță, momentul de performance al scriitorilor Charlotte van den Broeck și Arnon Grünberg, autori din partea țărilor de onoare, Flandra și Olanda, reunite sub motoul „Dit is wat we delen” („This is what we share”/„Asta avem în comun”).


Miercuri, 19 octombrie, ne-am întâlnit cu Bärbel Becker – șef adjunct al Departamentului Internațional al Târgului –, care ne-a vorbit despre cele mai recente trenduri din târg (fenomenul prozei despre natură, reîntoarcerea oamenilor spre cărțile tipărite ș.a.) și subiectele care capătă cea mai mare atenție, dar și despre istoria târgului de carte (care datează din epoca medievală), despre evenimentele pe care le pregătiseră, despre promovarea lecturii în rândul copiilor. Apoi, Thorsten Dönges – manager al programului de literatură de la institutul literar Literarisches Colloquium Berlin – ne-a povestit, pasionat, despre literatura germană de astăzi și autorii pe care merită să-i luăm în considerare (amintesc acum, fugitiv, doar de nume precum Anne Weber, Monika Maron, Guntram Vesperori Thomas Melle). Iar în aceeași zi, după-amiază, am avut o lungă și interactivă întrevedere cu Sebastian Posth, editor (Posth Verlag) și consultant în domeniul editorial digital, în cadrul căreia am discutat despre cum este organizată piața germană de carte (edituri, print versus digital, librării – „germanii iubesc librăriile”, spunea acesta –, legile aferente – cum ar fi prețul fix al cărților, interdicția ca librarii să ofere reduceri timp de 18 luni de la achiziționarea titlurilor etc.), care sunt cele mai mari provocări cotidiene (printre care se numără piața e-book-urilor, care se află la 4,5% în prezent, ori faptul că editorii nu își cunosc cititorii), cât înseamnă piața de carte din Germania în cifre (peste 9 miliarde de euro numai piața de carte tipărită, o cifră enormă pentru România, dar relativ mică pentru Germania, dacă comparăm cu piața automobilelor, de exemplu – doar 2,3% din cea din urmă). Una peste alta, din aceste discuții, dar și din altele, purtate în public sau în particular, am reținut că piața editorială germană este stabilă de cinci ani – vânzările au crescut cu 1,5%, deși numărul cititorilor a rămas constant; se publică, în medie, peste 80.000 de cărți în limba germană (fără a lua în calcul self-publishing) și peste 10.000 de traduceri din alte limbi.

Joi (20 octombrie), vineri (21 octombrie) și sâmbătă (22 octombrie), programul nostru a continuat pe aceleași linii, având conversații interesante cu agenți literari (cum ar fi Valentin Tritschler, de la Elisabeth Ruge Agentur GmbH), cu autori germani (Herfried și Marina Münkler, despre ultima lor carte, Noii germani), cu profesioniști ai cărții de la Goethe Institut (cu Heike Friesel, directoarea Departamentului de Literatură și Traducere din cadrul Goethe Institut, de exemplu), cu editori independenți (o discuție informală și plină de informații am avut cu Andreas Rötzer, de la editura Matthes & Seitz Berlin) sau cu manageri pe drepturi internaționale (Susanne Simor, de la una dintre cele mai mari edituri germane, Verlag C.H. Beck).

Nu ai foarte des ocazia să vorbești cu atât de mulți oameni, mai ales de pe alte continente, despre cărți, probleme și proiecte comune

Mai mult, grupul din care am făcut parte a fost un alt atuu al călătoriei, așa cum afirmam și mai devreme. Nu ai foarte des ocazia să vorbești cu atât de mulți oameni, mai ales de pe alte continente, despre cărți, probleme comune și proiecte pe care le-ați putea dezvolta împreună pe mai departe. Este musai să dau măcar un exemplu: nu știam – și este puțin probabil să fi avut curând ocazia să citesc despre – că în Etiopia, unde există o populație de aproape 100 milioane de oameni, nu există edituri, editori și agenți literari, că autorii fac totul pe cont propriu, de la scrierea unei cărți și până la vânzarea ei, cu eforturi financiare individuale. Ori că traducătorii lucrează după propria voință, fără să anunțe măcar, în unele cazuri, autorii ale căror cărți le traduc. Sigur, comunitatea culturală etiopiană face eforturi colosale pentru a schimba situația aceasta, dar au drumuri lungi și anevoioase de parcurs. Acum imaginați-vă că astfel de dialoguri de cunoaștere și înțelegere a culturilor s-au petrecut în fiecare zi și noapte, în fiecare pauză și la fiecare mic dejun/prânz/cină, și sunt convinsă că veți fi îngăduitori în ceea ce privește entuziasmul subsemnatei.



Pe final, sperând că am reușit să schițez această experiență și că am bucurat cititorii cu poveștile și informațiile relatate, nu pot decât să mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă participarea mea la această călătorie tematică (începând cu Goethe-Institut București, continuând cu Ambasada Republicii Federale Germania, Biroul Federal din Germania și Goethe-Institut München) și să mărturisesc că îmi doresc reîntoarcerea la un Frankfurt viitor.