Shortlist 2016... pe lung. Episodul 2

Thomas Melle: Die Welt im Rücken (Cu lumea în spate)

„Când ești bipolar, viața ta nu mai are continuitate. Boala ți-a distrus trecutul și într-un fel și mai înfricoșător îți amenință viitorul. Fiecare episod maniacal îți face viața, așa cum o știi, și mai imposibilă. Persoana care crezi că ești și pe care crezi că o cunoști nu mai are niciun fundament stabil. Nu mai poți avea încredere în tine. Și nu mai știi cine anume ești. În scurtcircuitul maniacal se întâmplă ca gândurile să se aprindă scurt, doar pentru a fi imediat anulate. Fiecare om poartă probabil în el un abis în care mai aruncă uneori câte o privire scurtă; mania însă este o poartă întreagă care stă tot timpul deschisă către acest abis, invalidând instantaneu și rând pe rând tot ceea ce știai de ani de zile despre tine. Și nu începi de la zero, nu, aluneci în minus și nu mai poți fi sigur de nimic.“
Thomas Melle suferă de ani de zile de sindromul maniaco-depresiv, numit și tulburare bipolară. Vorbește despre boală, își povestește dramele personale și însănătoșirea lentă – oferindu-ne o perspectivă extraordinară în ceea se întâmplă în mintea unui astfel de bolnav. Cronică captivantă a unei vieți distruse, este o carte radical autobiografică, de o înaltă valoare literară.

Comentariul juriului:
Cartea aceasta vorbește despre vulnerabilitatea condiției umane în vremurile noastre. Cartea doare, te agită și uneori e caraghios de comică. Thomas Melle povestește despre tulburarea sa mintală. Își descrie extrem de precis sinele înlănțuit în focurile de artificii neuronale. Cu o mare sensibilitate și acuratețe, traduce într-o literatură grandioasă intensificarea nebunească a percepției în psihoza sa paranoică. Cronica episoadelor sale maniaco-depresive, care l-au purtat prin cluburi, săli de concert și spitale, este totodată o mărturie a stării de spirit a culturii pop din zilele noastre.

Eva Schmidt: Ein langes Jahr (Un an lung)

Benjamin locuiește singur cu mama lui, locuința din cartierul de pe malul lacului e mică, iar câinele pe care și-l dorește nu-l primește. Joachim, căruia îi povestește despre dorința lui, vrea să-i facă cadou unul, ideal doi câini, dar Benjamin află că sunt aproape ca oamenii, nicidecum doar cadouri.

Într-una din zile, Benjamin se întâlnește cu domnul Agostini, un bătrân din vecini, care-și dorise și el dintotdeauna un câine. În urma unui căzături, soția sa s-a mutat într-un azil de bătrâni, iar acum are în sfârșit un câine, Hemingway pe numele său. Cum domnul Agostini nu prea mai e sigur pe picioarele sale, se gândește cu teamă la ce se va întâmpla cu „Hem“. Și Karin, la fel – doar că ea știe cine se va ocupa de câinele ei în caz că i se întâmplă ei ceva, cum spune ea. Karin e bolnavă, are dureri, dar nimeni nu le-a găsit cauza. Cumpără o scară de la piață, împrumută o bormașină de la un vecin...
Eva Schmidt povestește cu atâta grijă și compasiune, empatie și rezervă, ca și cum micile lucruri ale vieții ar fi mari, iar cel mari, mici. Despre cum trăim, singuri și împreună, și despre cum ne privim.

Comentariul juriului:
Timp de 19 ani, scriitoarea multi-premiată, care locuiește în Bregenz, nu a mai publicat nimic. Revine însă acum cu acest mic roman, în 38 de episoade, în care povestește despre oameni din orașul său, din perspective diferite. Copii, bătrâni, femei singure sau persoane fără adăpost. Relațiile dintre aceste personaje se construiesc și devin tandre sau nu se construiesc deloc, planurile se realizează sau nu, totul se întâmplă aici într-un tempo lent, cu lacul Constanța sclipind în fundal. Stilul este rezervat, niciun cuvânt nu e în plus. Textul melancolic cere un plus de atenție, pentru care însă cititorul va fi pe deplin răsplătit.

Philipp Winkler: Hool

Orice om are două familii. Una în care s-a născut și alta pe care și-o alege. HOOL este povestea lui Heiko Kolbe și a fraților lui de sânge, huliganii. Philipp Winkler ne arată ce inimă mare poate să încapă într-o băiat dur, care se bate pentru a proteja ceea ce e sacru pentru el: băieții lui, cei mai buni ani, moștenirea lor. Winkler are un sound care-ți intră pe sub piele. Iar cu HOOL se alătură unei importante tradiții literare – a scriitorilor care le dau o voce celor care nu au așa ceva.

Comentariul juriului:
Heiko Kolbe e un erou cum nu s-a mai văzut în literatură. Provine dintr-o relație destrămată, dar are o familie surogat – banda de bătăuși care crede cu convingere în puterea tămăduitoare a pumnului. Heiko este huligan. Fotbalul? Neimportant. Importantă este descărcarea fizică a instinctelor, coeziunea găștii, încrederea, regulile nescrise ale mardelii. În scene pline de intensitate, Philipp Winkler scrie despre viața și dependența de adrenalină a „huliganilor“ și despre cultura violenței în care se exprimă outsiderii. Acest roman în care nu se glorifică nimic, un roman dur, trist și pe alocuri comic, îi asigură autorului un debut fulminant.