Entries by Ioana Casapu

Cercurile de femei se întâmplă de milenii. În Germania, cel mai mare cerc de femei este cel al comunității International Women in Berlin. Continue reading "Jurnal de Berlin (16): Cercurile de femei care..." »

Mama avea 12 ani, când a ajuns pentru prima dată la Berlin, într-un turneu efectuat în RDG de Corul Palatului Pionierilor. Tabăra de vară „Republica Pionierilor” Wilhelm Pieck, unde mama și colegii ei au poposit timp de două zile după concertele de la Dresda și Cottbus, se afla la mai puțin de o oră de mers cu mașina de Berlin. Continue reading "Jurnal de Berlin (15): Corespondențe cu mama..." »

Ce se întâmplă în inima unui om, atunci când încearcă să închidă golurile ce se cască între sine și noi? Singurătatea este un marker al agravării sănătății emoționale și calității vieții în toate societățile.
Continue reading "Jurnal de Berlin (14): Anul celei mai mari..." »

n urmă cu un an, eram la Paris. Eram, de fapt, la Paris, cu inima frântă, dar să fii în Paris, chiar și cu inima frântă e, uneori, mai bine decât doar să fii oriunde altundeva. Nu am mâncat niciodată stridii. Continue reading "Jurnal de Berlin (13): Și scoicile se îndrăgostesc" »

Cinci scene din Berlinul lui 2020, sau cinci fotografii pe care nu le-am făcut decât cu ochii minții, pe care le port și acum la rever. Continue reading "Jurnal de Berlin (12): Cinci alte cuvinte..." »

Nu mă pricep prea bine să las în urmă oameni și locuri. Acestea, aceștia reușesc să rămână, cumva, mereu cu mine, integrați în scrisul meu, întipăriți pe tălpile mele, în memoria pe care o duc cu mine ca pe cele mai de preț bunuri dintr-o valiză de mână. Continue reading "Jurnal de Berlin (11): Manual de amintiri și de..." »

Am început să scriu Jurnalul de Berlin în vara unui alt final de eră: cea de-a doua viață a mea în orașul în care, în septembrie anul acesta, am împlinit cinci ani. De atunci au trecut 30 de luni. Continue reading "Jurnal de Berlin (10): Finalul unei ere" »

Într-o seară de dinainte de carantină, am ajuns acasă cărând diverse perne, pături, și o pungă mare - lucruri ce fuseseră comandate la adresa prietenei mele de la Rosa Luxemburg Platz, în ianuarie, înainte să intuiesc că apartamentul în care urma să locuiesc era dotat deja cu toate aceste lucruri.
Continue reading "Jurnal de Berlin (9): Idei moderne despre..." »

Clubul de carte și Prosecco din zilele de joi este o invenție asumată pe care am pus-o la cale cu diverși prieteni din Berlin, pentru a ne îmbogăți mintea sufocată de carantină, și pentru a ne amuza spiritul. Clubul a avut și continuă să aibă loc în parcuri. Continue reading "Jurnal de Berlin (8): Clubul de carte și..." »

Apartamentul din Charlottenburg pe care l-am închiriat între 2017 și 2018 era, într-adevăr, o oază elegantă de elemente de design modern și interbelic care îl făceau să arate suficient de luminos, suficient de luxos și mai mult decât suficient de șarmant, pentru a fi atractiv unei palete vaste de călători care doreau să petreacă de la câteva zile la câteva săptămâni în Berlinul de vest. Continue reading "Jurnal de Berlin (7): 10 luni și 14 colegi de..." »

La scurt timp înainte de a intra în carantină, am condus un prieten la aeroport. A fost probabil și ultimul drum de acest fel pe care îl voi face pentru o bună bucată de vreme. În acea seară, plănuiam să revin acasă, și să lucrez la un mic task nesatisfăcător intelectual pentru un nou client - când am fost luată pe nepusă masă de braț de o prietenă și adusă la o zi de naștere. Dimensiunea spațiului locativ - un apartament de șase încăperi, în Mitte, organizat pe două niveluri și decorat cu toate amintirile adunate în cinci ani ale celor doi ocupanți - cât și dimensiunea cinei gătite, cu specific est-european - m-a catapultat pe propria pantă a memoriei unei vieți pe care am trăit-o nu foarte demult. Continue reading "Jurnal de Berlin (6): Călătorie în vastele..." »

Din 9 martie, când am mers ultima oară anul acesta într-un bar, respectiv o cafenea, s-au scurs, până la momentul în care scriu acest text, 76 de zile. Continue reading "Jurnal de Berlin (5): În căutarea timpului..." »

Artista și curatoarea independentă Maria Nițulescu s-a născut în București, și trăiește în Berlin. Pentru Maria, activitatea culturală înseamnă o constelație bogată de colaborări, pe care le exercită ca ca artist, curator, jurnalist și profesor de artă. Maria a fost implicată în proiecte educaționale create cu Muzeul Pallazzo Reale din Milano, și a lucrat la expoziții produse pentru Museo del Risorgimento din același oraș. În 2018, a curatoriat și organizat seria de expoziții Contemporary Infinite pentru Institutele Culturale Române din Berlin și Paris, ulterior inclusă și în FIAC în luna octombrie a anului trecut. Continue reading "Maria Nițulescu: “În orașele mai puțin corupte,..." »

Am stat de vorbă cu artista Andreea Cioran, stabilită în Berlin din 2013, despre arta ei, care adresează subiecte de gender, analizează și deconstruiește performarea genului feminin, și caută căi de afirmare a unui gen propriu, care nu se încadrează în stereotipurile binare de gen. Continue reading "Andreea Cioran: “Berlinul e un loc propice..." »

Arta contemporană a Mihaelei Caravan este o meditație încântătoare asupra cotidianului și a peisajului emoțional ce înfășoară marile orașe și locuitorii lor. Cu motive precum explorarea vulnerabilităților individuale și colective, dar și viața secretă a obiectelor inanimate, designerul debutează pe scena artei contemporane cu piese manifest ce sunt, în esență, povești transformatoare care își depășesc suma părților. Continue reading "Mihaela Caravan: Berlinul artistic este un mix..." »

Debutul literar al Ditei Zipfel este o poveste despre maturizare ce explorează multe dintre temele recurente în viața contemporană a adolescenților și tinerilor. Continue reading ""Nebunia care mi-a explicat lumea"" »

Hotel Metropol este o abordare contemporană a unui capitol mai puțin cunoscut din istoria sovietică - și un nou roman de succes al autorului Eugen Ruge, care a câștigat premiul pentru carte germană în 2011, cu In Times of Fading Light. O lectură psihologică și istorică tensionată, Hotel Metropol urmăreșete firele vieții a trei oameni, călcând linia fină dintre convingere și cunoaștere, dintre loialitate și obediență, dintre suspiciune și trădare.
Continue reading "Captivi în Hotelul Metropol, Moscova, 1937..." »

Ich war Diener im Hause Hobbs – Verena Rossbacher
Verena Rossbacher ilustrează meșteșugit observațiile razante ale unui majordom, împreună cu amintirile disparate ale vieții sale de zi cu zi alături de familia pentru care lucrează, într-o construcție literară tragică ce m-a ținut în suspans, încercând să ghicesc finalul, până la ultima pagină. Continue reading "Memoriile unui majordom părtaș la dezastru" »

E ceva cu noi românii, am gândit atunci când acupuncturista mea, o femeie de vârstă medie din Germania de vest cu foarte multe cunoștințe neuroștiințifice, mi-a spus pe șleau, în cabinetul ei: “E interesant că insiști să aparții unui loc care te respinge”. Acum, doctorița, o voi numi Anke pentru această povestire, nu era, cu siguranță, rău intenționată. Continue reading "Jurnal de Berlin (4): 5 gânduri despre..." »

Se numesc Paula, Judith, Brida, Malika și Jorinde. Se cunosc pentru că destinul le-a unit firele vieților. Continue reading ""Die Liebe Im Ernstfall" – Iubirea în..." »

În vara lui 2018, am trăit la Berlin unele dintre cele mai călduroase săptămâni din întreaga mea existență. Mercurul a urcat până la 39 de grade în luna iulie, un eveniment fără precedent în Germania. Continue reading "Jurnal de Berlin (3): cinci notițe dintr-o zi..." »

Juli Zeh: Neujahr - Criza de vârstă mijlocie
M-am cufundat în romanul lui Juli Zeh așa cum te adâncești într-o transă profundă când meditezi. Neujahr este o radiografie elaborată a lumii interioare din fiecare dintre noi, ce conturează nuanțele uneori greu de definit în cuvinte simple ale subconștientului uman, de la cele mai întunecate tușe de culoare, spre cele mai bogate posibilități și încurcături în care ne poate purta propria minte.

Continue reading "Criza de vârstă mijlocie în pragul noului an " »

A aminti înseamnă a deschide uși, una după cealaltă. Actul aducerii aminte este vital pentru creația de ficțiune a scriitoarei Ursula Krechel, a cărei mare parte din operă tratează evenimente și personaje din lumea reală, cu limba germană jucând un rol esențial, ea descriind viața în Germania de la republica Weimar prin al treilea Reich și Germania de după război, până în momentul curent. Continue reading ""Cabinetul ororilor", de Ursula Krechel" »

Există o fractură identitară în majoritatea est-europenilor care au optat să își părăsească țările de baștină și să își construiască o viață nouă în Germania. Ceea ce numim astăzi relocare, și ceea ce numeam mai demult auto exil, este, în realitate, același proces de migrație pe care planeta l-a avut de mii de ani. Continue reading "Zidul Berlinului interior din fiecare dintre noi" »

Jurnal de Berlin este noua rubrică propusă de Ioana Casapu, o serie de episoade din cei trei ani sabatici-sălbatici pe care autoarea i-a petrecut în Berlin. Subiectele abordate sunt dintre cele mai diverse, de la viața de zi cu zi până la peisajul cultural-artistic din capitala Germaniei.
Continue reading "Jurnal de Berlin (1): Trei ani sabatici" »