În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitorul și traducătorul
Florin Buzdugan, care dialoghează în textul său cu Paul Celan:
_____________________________________________________________________________________________
când și cum iese sinele din poezie? prin ce categorizări și procese cognitive iese
Spinul, se întrezărește?
ce este Spinul; cum ai inventat limbajul acesta rezistent la translatare?
recunosc, am scris un eseu despre tine, domnule Celan, cu mare emoție și timiditate, căci
din poezia ta nu am prins Istoria; nici istoria
ta; am încercat să cuprind
biosul, dar nu am prins
decât imaginea
plasticitatea
rezonanța
aș vrea să te pot citi în tihnă, în limba ta
nativă; orice act de traducere, oricât de fidel, cum ai
reușit tu să faci asta,
nu va reuși să cuprindă sensul.
cine ești? cum te-ai
construit? oglinda a fost fisurată; a fost mersul vieții potrivnic ție? cum l-ai
îmblânzit?
ți-ai trăit viața
to the highest degree of intensity &
to the core of the fibre?
cum ți-ai construit limba? când ai pus ultima cărămidă a turnului babel în care ne-ai invitat?
rănile au supurat întruna, nu cred să fi reușit să scoți ghimpele rănii
(despre care citesc într-o carte dedicată ție)
Și ar fi atât de multe întrebări pe care să ți le pun să mă lămurești; nu cred că am reușit să te
înțeleg vreodată complet, fiindcă ești în continuă devenire în mintea mea; dar să știi că sunt mulți
oameni care au reușit sau încearcă să te înțeleagă; iar datorită lor, puțin câte puțin mă înțeleg și
pe mine înțelegându-te pe tine înțeles de ei.
dar limba ta prin ei nu
e limba ta nativă, limba ta maternă; în orice caz, mă opresc aici, ca să nu mă repet
citându-te:
„Ginsterlicht, gelb, die Hänge
eitern gen Himmel, der Dorn
wirbt um die Wunde (...)”
1
1 „Matière de bretagne”, citat de Anne Carson (1999)
