© Editura Cartier
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu scriitorul și editorul Emilian Galaicu-Păun, care pornește de la texte de Paul Celan. Poemele următoare sunt din volumul „A(II)Rh+eu / Apa.3D”, Editura Cartier, 2019.
Apa și focul
Frasini,
fântâni
artezie-
ne, una
grefată
c-un vers
de Celan:
„
Păi da, de-aş fi
un – încotro-ncovoiat? –
frasin afară”, (1)
spre care
îşi înalţă
gâtul ei
de girafă
în flăcări –
să-şi dea
sufletul B.
Fundoianu
(1898 – 1944) –
dogoarea
de furnal.
Ardere de
tot,
Shoah
_
(1)
Străchini de rătăciţi din volumul
Schimbare de suflu, în Paul CELAN.
Opera poetică (II), Polirom, 2019, pag. 78
*
Panta rhei
Abia dacă-i
spune, încă
străinei: „Fii
apa” (1), în ’48,
lui Ingeborg
Bachmann
(1926 – 1973)
că o altă vie-
neză, Romy
Schneider
(1938 – 1982),
iat-o ţâşnind
din
Piscine
(l-o fi văzut
oare Celan?!) –
niciuneia
n-are să-i
arunce în
’70 (vers
cât Sena):
„Eu înotam pentru noi amândoi. Eu n-am înotat” (2)
_
(1) vezi
În Egipt: „Cuvine-se spre ochiul străinei tu să spui: «Fii apa»” – primul poem pe care Paul Celan i-l dedică lui Ingeborg Bachmann (vezi şi corespondenţa acestora,
Timp al inimii, Art, 2010).
(2) vers din poemul lui Paul Celan,
Pom sclipind, cu care începe secvenţa a doua din volumul
Roza Nimănui, 1963.
