
© arhiva autorului
În timp ce fluiditatea caracterizează natura umană tot mai mult, vă propunem colaje poetice, în care actanții explorează literatura din spațiul de limbă germană. Continuăm cu poetul George-Ștefan Niță, care pornește de la texte de Ernst Jandl.
Cum mierla-i menită să zboare, în năzi,
Întâi de toate să o capturezi
Apoi cu forfecuța să-i retezi ambele piciorușe (1).
Poate la capătul lumii corabia în care mă trezesc se va face mai
mică. Poate la capătul lumii, dar nu sunt foarte sigur.
Vorbim o limbă străină.
Că, zice el, ar fi ceva în neregulă cu el. nu, chiar exact
n-ar ști nici el să spună ce. Dar că simte totuși
că nimic nu mai e cum a fost (2)
Fiindcă nu e nimic de ascuns,
fiindcă tu știi că asta nu ascunde nimic, din contră. Casele
noastre întinse ca-n palmă, obloanele trase, nu
e nimic de ascuns, din contră. Strada la rue, te-ai fi
gândit că pot să numească și ei altfel o stradă,
dar nu, dacă nu e nimic de ascuns,
efortul e zero. Dar e bine că râd.
Ne înțelegem prin semne. Inima lor mică se poate mânca.
Inima lor mică, ochii lor mici. Asta mă face
să mă simt mai puternic, mai viu decât sunt,
mai responsabil cu nevoile mele.
O întreagă limbă
o întreagă viață
o întreagă gândire
o întreagă memorie
nu am nimic
din care să fac poezie (3)
Mă uit la țara mea mică și merg
kilometri întregi, înapoi. Fiindcă nu e nimic de
ascuns, în sfârșit.
La șaizeci și doi de ani
încă mai puteți spera
la unul sau doi ani
de poftă de viață bine strunită. Vă veți
putea masturba ca și până acum, poate
nu chiar așa de energic, nu chiar așa de des ca-n tinerețe (4)
Un corp inutil e un corp inutil. evanghelia mea
personală e slabă. degeaba cânt și dansez.
evanghelia mea personală e slabă. un corp
inutil e un corp străin. în fiecare zi cineva mă
strigă pe nume și liniștea care vine dinspre
numele meu e violentă. în fiecare zi cineva mă
strigă pe nume. nu ne cunoaștem. în felul ăsta
lucrează, trunchiat. și corpul meu e inutil și
scade în intensitate. și urmele mele sunt mici
și la capătul lor va sta un fel de judecată strâmbă.
Tatăl meu e mai mic decât mine
Mama mea e mai mică decât tatăl meu
Unchiul meu a spus: tatăl meu e mai mic decât mama mea
Dar tatăl meu nu e mai mic decât mama mea (5)
Când mama își scoate varicea de pe picioare,
când mama taie carnea, tata o privește cu
insistență și își ia pastilele pentru inimă. inima
ei e bună și bate în continuare. când era
tânără, când era foarte tânără, mama s-a
îndrăgostit de un bărbat înalt care purta
evazați. acel bărbat a devenit tatăl meu.
Dar tatăl meu nu a murit unchiul meu a murit
unchiul meu care a spus că tatăl meu este mai mic
decât mama mea. (6)
Când tata taie lemne, când tata spală mașina, inima
lui e bună și bate în continuare. primul copil al
mamei mele, sora mea, s-a născut cu 6 ani
mai devreme decât mine. inima ei e bună și
bate în continuare. când spun: acel copil e
sora mea. acel bărbat e tatăl meu. acea femeie,
mama mea.
Dracu știe ce
ar fi trebuie să simt
din prima împărtășanie (7)
așa că n-am simțit nimic
nici urmă de el.
Zero.
Am purtat numele de Dietrich
am compus la 15 ani un tango (8)
l-am cântat în bulgărește
pe timp de pandemie
într-o pensiune montană
lângă cimitir
L-am cântat in Covasna
și Herculane
l-am cântat peste tot
Tu vorbesc german?
vorbesc tu german?
tu cunosc wolful biermann?
tu cunosc reiner kunzele?
tu cunosc ernstul jandele? (9)
Acolo sus în vârf
unde se vede zăpada
acolo sus
e un om
care
bate din palme.
Ernst Jandl, Humanitas, 2012
Cele mai frumoase 100 de poeme
Editie bilingvă
Traducere din germană de Gabriel H. Decuble
- adevărata pasăre
- autoportret, 18 iulie, 1980
- cuprins
- mic manifest geriatric
- familie
- familie
- nu o dezamăgire, doar o rectificare
- biografie
- la una granițul