Nume:
Bogdan Tiutiu
Data nașterii:
7 martie 1987
Locul nașterii:
Turda
Domiciliu actual:
Turda
Cărți publicate:
sundial (frACTalia, 2017);
Grădinile Neumarkt și alte poeme (frACTalia, 2020).
FRUMUSEȚEA TA E DRAGOSTEA DIN MINE
spațiul împănat al munților
cu fâșii umbroase de pădure,
steiuri de stâncă-falus în soare
platouri și crânguri adaptate fânețelor
care au avut la început descendenții
unei singure familii
prospețimea noilor mlădițe din runcuri,
așa trăiau odinioară oamenii ca o pădure
în continuă formare –
zic bătrânii satelor
și adevărul lor are ceva
din mirosul fânului proaspăt cosit
rămâne cu tine cu o vreme
satul limitat pe cumpene de ape
de primii moși-strămoși,
uniuni tribale – obști – cnezate și voievodate –
state feudale – regiuni supuse invaziilor și mixturii
spre cenușiul bloc comunist –
județele baronilor locali,
deconstrucția și valul televiziunii
nu m-a atras niciodată Occidentul,
dar am văzut Austria –
aurul nostru din muzeul de istorie
și apusul strălucitor pe clădiri
mi-am imaginat că așa e întreaga Europă –
o colonie a vanității
la noi natura e încă sălbaticie și luptă
cu gunoaiele
făcând excepție de explorarea pădurilor,
dar acolo în capitalism seva copacilor
și a orice e verde și ar trebui să fie natural
e conectat la perfuzii
un efect al dioramei –
păduri artificiale pe soluri compactate de utilaje.
Îmi place vechea lume a satului,
ondulația ritmică deal-vale, organicitatea
și rânduirea, conștiința
unei realități unitare fără raport
între lumea vizibilă și invizibilă,
aceeași frecvență în câmpul informațional
al codrului:
Să mă urc pe munți de piatră
Să mă uit la lumea toată.
plantele sunt rude și prieteni,
strămoși îndepărtați
forme manifestate
alcătuind corpul & conștiința
niveluri subtile, niveluri grosiere
ale evoluției și comunicării
dar numai suflul prezent
elimină jocul emisiei de fotoni
al imaginilor
frumusețea eternității: EU SUNT,
dragostea din mine
cel care vede pernițele compacte
ale mușchiului-de-pământ-furculiță,
verdele intens al câmpurilor aluviale
precipitații infiltrate prin fisuri calcaroase,
mineralizate și încălzite –
frumusețea drețelor nymphaea
cel care a auzit dangătul vacilor în ceață
și inima lui era o vibrație antică de candoare,
cel care a văzut raze îmblănite de soare
pe pajiști de munte, minunate bobițe de capră
în jocul copiilor învățați cu vântul aspru
al crestelor
cel care a plutit în liniște prin păduri întunecate
având în inimă deschideri de sineală
a cunoscut scoarțe,
fire de păr cafenii cu reflexii brune
în picăturile de rășină, conținutul dominant
al fructelor și coji de jir
cel care a pus mâna în apă
la rădăcinile copacilor
în miezul dulce al mâlului
și a lăsat râul
să-i urce prin brațe
învolburat
cu plastic și animale moarte
rupând podețele de lemn ale caselor –
apele negre:
copilul dus de viitură
găsit în pânza ghimpată a gardurilor
și totuși am auzit lucruri:
femeile care vor să-și oprească lactația
imediat după înțărcarea copiilor
iau o piatră încinsă și o pun
într-o găleată cu apă de izvor
după care își apleacă sânii
ca să fie aburiți de vapori –
îmi plac denumirile populare
în special cele ale plantelor medicinale
care se înrudesc cu animale, cu diferite
manifestări ale prezenței umane
de pildă, brusturele de pe malul apelor,
din viroagele umbroase, umede
remediu pentru răgușeală
numit gulă-de-baltă, lipan, sudoarea-laptelui;
busuiocul-sălbatic văzut ca o buruiană-de-bubă-rea
gluga-ciobanului, iarba-lui-Antonie sau a șopârlei
imaginarul interconectat –
motivele geometrice, stilizate prin analogie:
colțișori, guri, răscruci și ochișori
culori intense din fierberea buruienilor,
a florilor și rădăcinilor de leac
cel care a prins rupere de nori în telescaun
și a întins mâinile și caprele negre i-au luminat ochii
cel care a ascultat toaca și a lăsat gândurile
să înflorească în inimă, apoi nu a mai lăsat nimic
și nu a mai fost conștient nici de respirație
privesc pădurea
e prezență
nu imagine unde plictiseala urbei
socializează în festival,
Pădure-Mumă, vegetal-umidă
Tu ești unduire verde și foșnet
mă leagăn și cânt din frunză și vânt
în 4 ape eu sânt
evoluția a dus la celule fotovoltaice
tensiunea progresivă a orașelor, deșeurile
raportul de codominanță al năgarei,
ramificații pe soluri sărăcite în azotați
rupturi de coastă, poieni
și tufărișuri însorite de sulițică,
unghia găii roșie pe terenuri spălate de precipitații,
despădurirea fractalică pe google-maps –
plai cu flori m-ai lăsat să văd
hoți de lemne, porți electrice
purtând simbolul vanității și fumul grătarelor
iarbă albastră, iarbă neagră și iarbă lăptoasă
pe verdele strălucitor al plasticului de neumarkt
obișnuința plantelor orientate după miros,
după atingerea noastră agresivă și chimică –
fără sistem nervos prelucrând informația,
percepția naturală a luminii, a sunetului
și a căldurii
manifestă-ți blândețea față de pomii înfloriți
frumusețea lor e dragostea din tine
fii sistem deschis faci schimb de substanțe și energie
îndreaptă gândurile tale spre izvoare,
spre puietul de baltă
conectează-te la suflul răcoros al pădurii,
comunică
frumusețea ta e dragostea din tine
atelier al produselor naturiste:
siropuri pentru deșertăciunea lumească,
când deschid sticluțele sigilate prin filtrul
rugăciunii, al studiului și al trudei
văd aripile albe și parfumate ale călugărițelor
vibrația lor atingându-mi obrajii – un câmp
sensibil de gălbenele, lavandă și mușețel
spațiul interior manifestat prin poiene și crânguri
dominația răcoroasă a pădurii
verzi dumbrăvi cu filomele
frumusețea ta e dragostea din mine,
și eu, draga mea
visez să fiu un râu
care-ți atinge picioarele.
Recomandăm cu căldură întregul volum.
© Editura frACTalia
