Ai grijă!
ani de zile m-am ghidat
după ciudă; faima; succesul
care te răzbună,
un far spart pe un drum județean,
îmi amintesc
lucrurile pe care le ghiceam
despre tine.
eclipsează
lucrurile celelalte, pe care nu le-am înțeles.
(
acest soi de fericire era deseori o fericire hoțească.
râdeai de te speteai și-ți suna în urechi
a prăbușire [1].) sunt zidul sub care nu ai trecut de teama avertismentelor,
se poate
ca sfidând rațiunea
și distanțele noastre CASTE
să
mă prăbușesc?
mi-am dat țara (breton tuns drept, peste ochi)
la o parte,
mă-ndrept spre casă ca spre o moarte
sfredelită
de crucile pe care ți le pune la cap
(și sub pernă, amulete sfioase)
dra-
gost-
tea,
înfipte-n pământul altcuiva,
asist la o curiozitate
hidoasă
ca o fată năcută-n `97
când se îmbată
și recită bancuri cu ceaușescu,
dorm
patetic
pe prag.
(
era un râs cu orice preț, crescut dimpreună cu frica [2].
o fericire foarte personală, improvizată,
exact acolo unde controlul exercitat
de stat
era lacunar [3]/
îmi imaginez că sunt o fetiță care-ți transcrie
poezii
de pe curat
pe curat/ însă plicul ei (roz, cu elefănței
de tipar)
n-ajunge la tine, sfânt, negru destinatar,
mă imaginez pionier al limbajului
spânzurat de eșarfa pionierului
involuntar
din ramele familiilor noastre
bicefale. m-am imaginat
și voce a traumei,
dar vocea mea e definiție-portret din care
seringa extrage coduri: genetic, modelul meu în viață,
adevărul înghițit cu noduri: putoare/ lene
și pestilență
semantică.
diateze plimbând ca pe apă.
în gură, un verb sentiendi ce trădează.
forme și moduri care supun, și o pagină
citită pe diagonală: tu, dubiosul, nuanța
peiorativă
din diminutive.
ești imaginară,
problema mea de fată născută din spuma
și sperma
banilor noi,
dată la o parte de banii și mai noi
ai unor oameni care l-au recunoscut pe
dumnezeu
și au trecut strada.
ce mă ține aici e un sentiment
mai complicat
și mai sâcâitor
decât dragostea
(dragostea adună vecinii la nunți& ceaun,
dar aici ascundem în leacuri și bunătate
sticlă pisată
și câteodată
obosesc.)
Vapori
pășesc din întunericul meu
ei,
binefăcătorii mei [4] atrași de
mirosul de fum al unor situații
pe care le-am ratat, zecele curat
(ca un scutec
de adult mort)
la facultate,
la bac,
să crezi că nu contează
e să ignori
o sumă de acoperișuri arzând.
acolo faptele răstoarnă balanța,
vezi, îmi șoptesc birocrații [5]
râzând.
cum trece timpul? mă uit la
faimosul paparazzo
și simt
frigul unui oraș corupt
suprapus frigului
dintr-o relație la mansardă/ ca a noastră/
& că
de cele mai multe ori nu ne jucam
unii cu alții, ci unii
împotriva altora [6].
(o, cum ardea acest creier-conurbație!
însă mâinile
nu mi-au fost niciodată fierbinți.
în inima mea n-a dat nimeni găuri
dimineața devreme, noaptea
prea târziu.)
am ținut de bun corpul,
apoi l-am vandalizat.
chiar și așa,
debutul meu seamănă
cu desigilarea unor acte de
spontaneitate.
cine să-și apropie nasul
de secrețiile magnifice
ale
curtezanei
care puteam fi?
părul îmi cade
fir cu fir
în căzile tale,
rege uitat,
fără imunitate,
eclipsată de o fotografie reușită,
iată ce puteam deveni!
iar fragilitatea
fără termen de valabilitate
pe care ți-o ofer
e deja
dezechilibrul și hoitul
din amintire,
jignitoarea esență rară, chiar vei masca
dezordinea
adipoasă
a lumii?
câte comparații nu se sparg
la o privire atentă
și câte lupe!
2.
am vorbit? încerc
să respir iar
sub apă.
nefiresc: iată un cuvânt despre apropierile noastre.
prețul ficatului este inima [7], citeam
și mă gândeam la ele, interșanjabile,
apartamente
la etajul 10,
într-un bloc al cărui lift s-a stricat.( cine va da găuri aici
dimineața devreme,
noaptea prea târziu?) te uiți la tine, în haine de piele ecologică,
disperarea
te-a renovat.
prețul locuirii
e și dislocarea,
un număr de striptease
nealocat.
3.
îmi imaginam că am vocea de acum,
apoi am avut-o. așez între paranteze
„floarea descompusă în mai”, tot atâtea
sintagme care se deplasează
ajutate de cârje. scriindu-ți, te evitam.
toate cuvintele au luptat.
toate cuvintele înlocuiesc în poeme
copiii
care ne-au demolat
în edificii
pe care sacrificiul
(strivirea)
ne-ar fi determinat
să le susținem.
ai observat gaura din ciorap,
talpa ușor dezlipită
și m-ai judecat
(cealaltă ieșea impecabilă
din coconul unui tort aniversar).
un an avea densitatea evenimentelor spirituale,
și brusc
următorul ne așază laserul roșu
pe frunți. iar discuțiile noastre s-au făcut
compost
și scrum.
lap dance zorit
înaintea raziei, acum
citești despre dizgrația unei femei: & cum
corespund doar caricaturilor senzualității, manualului
pentru proști
al misterului.
4.
vii din poemele pe care le jumulesc
ca pe niște păsări de curte;
copiii noștri
din iulie, monștrii [8] le-au îndrăgit, n-ai vrea să știe
că sunt pe cale
să le mănânce.
dar faci un pas și încă un pas,
noaptea trebuie să întoarcă foaia [9], deci
noaptea te inventează.
vii din livadă.
e liniștea molcomă din lumea în care m-am trezit
pe strada viorele,
cu monezile fără valoare-ale verii în buzunare [10],
iar viețile noastre s-au ratat altfel:
am vrut
să mă destram
ca o rochie veche [11]; m-am destrămat
ca o cămașă bărbătească
din care zboară moliile unei întâlniri viguroase
despre jenă.
cămășile au albe grații [12], aici sunt prăbușiri,
bijuteria în care credeam ca-ntr-o amuletă, oxidându-se.
_
[1] - Herta Müller
[2] - Herta Müller
[3] - Herta Müller
[4] - Sigurn Casper
[5] - Sigurn Casper
[6] - Christiane F.
[7] - Daniel Falb
[8] - Ingeborg Bachmann
[9] - Ingeborg Bachmann
[10] - Ingeborg Bachmann
[11] - Ingeborg Bachmann
[12] - Ingeborg Bachmann
