Fotocrom Paradis: doua poezii de Deniz Otay

Nume: Deniz Otay
Locul nașterii: Suceava
Domiciliul actual: București

---

O VICTORIE VIRTUALĂ

A te lăsa pradă jocului
egal
a te încrede în cine așază punctele pe hartă,
în cine te trimite – unde – în teritoriu.
cine a făcut să vibreze undele în teritoriu,
valurile?

Umbra gâfâind în apă
(eu visez liniștită la mal. timp am.
o sută de ani lumină
de trecut prin oțel și sticlă)
va aștepta zece minute să reia jocul și iar.

De sus, primesc lumină difuză și uniformă
și animată în același timp.
e mai plată priveliștea, dar ca o machetă,
lucrurile au mai puțină formă,
primind aceeași lumină din orice direcție.

Înotând în bazin lângă alte femei
după fericirea cuprinsă
în cazane mici de cupru plutitoare
cineva se pune în mișcare pentru mine
și face efort pentru mine
și mușchi pe spate
și îmi face loc cu brațele

LOREDANA

Dimineața părăsesc o locuință
care nu e a mea
și nu e plătită de mine
traversând puhoiuri dintr-o micuță groapă
din care aștept să vină dumnezeu
să mă scoată.

Fac drumul spre fabrică. E o putere să ceri de la corp adaptare
și tot de la corpul înghesuit în autobuz
printre proletariatul distrus,
elevii cu ochii umflați,
să te țină în bunăstare.

La orele astea
pe sub layers, ca muncitorii din fabrică
când trec podul spre fabrică
sau calea ferată cu câini vagabonzi
și frică de antitetanos
oare cât sunt de frumoasă,
specială,
mai sunt?

Cum îți vine halatul muncitoresc,
prințesă extrasă din petreceri
și trai vegetal,
alunecând între ființe estice, buhăite
pe care nu le iubesc.

Despre experimentalism și mistică
e numai viața pe mess,
când trec poarta la fabrică
nu am autorități interne,
ierarhii de iubire.

Suntem dizgrațios de apropiați și
asemănători
ieșiți din case după bani
Viața la pontaj pune ceață
peste viața iluminaților privilegiați.

Au fost ani cu splendoare
continui să cred că a fost halucinație
și că munca e forță.

Însă dacă e să aleg —
suprema fericire derivată din carduri
diavoli și lux
în fața voastră mă plec.