© privat
Dan Negară (n. 1989, în Republica Moldova) e absolvent de Informatică Aplicată la Chișinău și în prezent are un job unde scrie cod. Frecventează Cenaclul Republica din Chișinău și a publicat versuri în câteva reviste de limbă română și engleză
Triphopuri (Paralela 45, 20019) este debutul său editorial.
PE STRADA CASTANILOR
fiecare își face petrecerea sa
și nimeni niciodată nu merge în vizită
cîteva perechi trecute de 40 de ani
mă privesc și nu prea știu ce să facă
țărani trec sfios mereu înspre gară
o groază de automobile ca un fir negru
prin sistemul nostru cardiovascular
în noaptea moale
se construiește un monument falic
iar copiii secreți ai orașului
stau burdușiți în troleibuze
de la computerul de la serviciu
spre computerul de acasă
acest loc demult nu mai există
și noi împreună nu mai suntem acasă
LA UȘA CARE TREBUIA VOPSITĂ NEGRU ȘI-NCUIATĂ
lucesc nori fără ploaie și se-mbulzesc ore de muncă
stau cu mîna pe clanță și nu-mi dau seama ce să fac
majoritatea lucrurilor nu au un design destul de intuitiv
de exemplu – noi
cu sacoșe de grăsime pe suferința nemotivată
de exemplu o zi cu cineva pe care abia l-ai cunoscut
și nu îi poți prinde trăsăturile feței cînd închizi ochii
de fiecare dată pupilele își cască noaptea și-s inundate de lumină
să mănînc înseamnă să mă simt vinovat
mă roade ceva în stomac de fiecare dată
mă uit în oglindă și-mi zic
hai să rătăcim printre copacii mîncați de var
mă trezesc la bucătărie
mirosind peștele care s-a stricat de la coadă
ai fi zis că ultimul zeu care trebuie să cadă e rațiunea
caravana planetelor plutește ne atinge puțin glanda muncii
BĂTRÂNUL EXPLICĂ GINERULUI ÎN AUTOBUSUL SPRE STRĂȘENI
că în primăvara ploioasă pămîntul se ară de mai multe ori
dacă e secetă – o singură dată
altfel se usucă țarina ca un pîntece sterp
pescarii pe ghidighici își beau ceaiul din termos
au sfredelit nări pămîntului să ne miroasă înainte de a ne înghiți
© Paralela 45
