© Editura Arhur
A fost odată un băiețel pe care-l chema Jörg. Pentru că toată ziua poftea să mănânce numai dulciuri și zaharicale, toată lumea îi zicea Jörg-Pofticiosul. Dacă cineva îi dădea vreun ban, el își cumpăra dulciuri.
Dimineața la micul dejun îi plăcea cel mai mult să roadă figurine din turtă dulce, iar la prânz mânca paste îndulcite. Dacă la cină i se dădeau cumva câteva felii de pâine cu unt și un măr, Jörg-Pofticiosul începea să urle:
- Eu nu mănânc asta, vreau ciocolată! Vreau bomboane! Vreau acadele!
Cu Jörg lucrurile nu stătea prea bine. Cel mai rău era însă faptul că doar arareori se ducea să se spele pe dinți. Nici gând să se spele după fiecare masă, nu se spăla nici măcar înainte de culcare, cel mult dimineața, când îi adcea aminte mama lui.
Seara, periuța lui de dinți rămânea cel mai adesea uscată și tristă în frumosul ei pahar roșu, în timp ce Jörg o tulea în pat nepăsător și cu dinții nespălați.
Într-o seară, înainte de culcare, Jörg mai ronțăi ceva dulce și iar nu se spălă pe dinți.
Tocmai se culcușise bine în pat, când deodată, de pe fereastră sări înăuntru un omuleț mic și ciudat. Se îndreptă ca fulgerul spre Jörg. Dintr-un salt se cocoță pe plapumă și începu să țopăie de zor.
Jörg se sperie tare. Omulețul învârtea amenințător în mână un ciocănel minuscul. Și în tot acest timp cânta cu un glas ascuțit:
- Hihi, haha, ce bucurie-i pe mine
Când văd periuța cum fără clintire
Stă pe băț uscată, cum nu se cuvine
Hihi, haha, ce bucurie-i pe mine!
© Editura Arhur
Și omulețul râse apoi răutăcios.
- Curând o să am o vizuină călduță, unde am să bat cu ciocănelul cum îmi place. Hihi, haha!
Jorg își luă atunci inima-n dinți și-I spuse omulețului:
- Ce-ți pasă ție de periuța mea de dinți? Cine ești tu?
- O să facem cunoștință cât de curând! îi răspunse omulețul. Mănâncă doar mai departe cât mai multe dulciuri, nu te spăla pe dinți și nu te atinge de periuță.
Tot atât de brusc pe cât apăruse, omulețul se făcu nevăzut. Unde? Jörg-Pofticiosul n-avea nici o idee. El trebuise să-și mijească ochii foarte tare ca să-l poată vedea bine pe minusculul omuleț. Și adormi pe dată.
Când se trezi dimineața, avea o falcă umflată rău și niște dureri de dinți îngrozitoare.
- Oi-oi, plângea văitându-se Jörg. Ce tare mă doare dintele!...
Mama lui îl privi cu atenție și-i spuse:
- Asta se întâmplă atunci când mănânci multe dulciuri și nu te speli pe dinți de câte ori e nevoie.
- Resturi mărunte de prăjituri, bomboane sau ciocolată rămân agățate printre dinți. Și-atnci apare omulețul care aduce dureri de dinți. Cu ciocănelul lui lovește întruna în dinte, până când reușește să-l găurească.
Dacă nu mergi la timp la dentist, te trezești că te dor dinții. Omulețul care aduce dureri de dinți se cuibărește din ce în ce mai adânc în dintele găurit, care se îmbolnăvește din cauza asta. Omulețul se simte în largul lui doar atunci când gaura din dinte este așa de mare încât se poate ascunde în ea cu totul.
Când Jörg-Pofticiosul auzi lucrurile astea, începu să se tânguie:
- Omulețul care aduce dureri de dinți a țopăit aseară pe patul meu, l-am văzut!
© Editura Arhur
Mama lui îl liniști zicându-i:
- Hai să mergem imediat la dentist. El o să-l alunge pe omulețul care aduce dureri de dinți și-o să acopere gaura din dinte. Atunci o să treacă și durerile.
- Și-atunci omulețul care aduce dureri de dinți n-o să mai poată face nimic? întrebă Jörg.
- Dacă pe viitor n-o să mai mănânci atâtea dulciuri și o să te speli bine pe dinți, precis că n-o să se mai întoarcă niciodată. Omulețul care aduce dureri de dinți nu vine decât la copiii care nu-și folosesc periuța de dinți. El nu poate să sufere dinții curați.
(
Restul povestirii, în volumul splendid re-editat de editura Arthur în 2018, cu ilustrațiile originale ale autoarelor Hanna Künzel și Christa Unzner-Fischer; traducere din limba germană de Blanche-Ileana Ionescu.)
© Editura Arhur
