Libertatea locuieşte în munţi

Ai revenit în România de curând. Ai finalizat un volum scris în perioada șederii tale în Elveția. Te-a influențat din punct de vedere cultural perioada petrecută departe de România?
Orice spaţiu în care ai clădit şi trăit ceva o bună perioadă de ani, se joacă atent cu tine, te modelează, te transpune într-un scenariu nou, în care tu te integrezi, jonglând cu adaptarea. Elveţia este multiculturală, iar o cultură propriu-zis elveţiană în marile oraşe nu prea există. Cred ca am preluat ceva din rigurozitatea nord-germanică amestecată cu expansivitatea latino- americană. Între aceste două coordonate culturale am pendulat. Sunt două direcţii aparent contrare, dar care îmbinate, te poartă spre noi spaţii, în a căror confluenţă te opreşti, înveţi şi creşti.

Ai vizitat și locuri pe care îți doreai de mult timp să le vizitezi! Cum e în realitate Muntele vrăjit al lui Thomas Mann?
Vrăjit. Zona pe care o străbaţi în drumul spre Davos, începând de la Sargans şi terminând cu Davos Platz, acolo unde se află încă sanatoriul transformat între timp în hotel, este situată într-un cadru natural excepţional de viu şi de îngrijit. În jurul sanatoriului natura şi dumurile forestiere au rămas intacte, înţepenite parcă în timp. Există acel traseu montan Thomas Mann Weg (Traseul Thomas Mann), care începe chiar de la Waldhotel Davos până sus la Davos Schatzalp. Poţi umbla nestingherit pe urmele personajelor din roman; din când în când traseul este presărat cu citate. Poţi retrăi scenele de acolo, oprindu-te pentru o clipă sau trecând mai departe. Eu am fost la Davos la finalul lunii martie, încă aveam haine de iarnă. Sculptura unui emblematic înger albastru veghează muntele vrăjit, mereu înfăşurat în ceaţă.

Titlul viitorului tău volum este neurotomii. Adică secționarea unui nerv periferic. A fost o secționare dinspre o țară spre o alta, dinspre un mediu cunoscut spre unul necunoscut?
Mai mult secţionarea dinspre cunoscut spre ceea ce începeam să cunosc şi să asimilez. Uneori forţat, alteori benevol. Secţionarea mea periferică, a ceea ce eram până atunci, ceea ce asimilam, şi ceea ce deveneam. Cred ca poemele din volum, format în sine din mai multe impulsuri nervoase periferice, s-au cristalizat în timp în mine, când reuşeam să mă sustrag vacarmului, apoi s-au concretizat sub forma acestei neurotomii finale, a întregului volum.

Citești și scrii fluent (și) în germană, traduci. Ce cărți ți-ar plăcea să vezi traduse în limba română? Ce cărți ai citit în limba germană și te-au influențat în ultimii ani?
În ultimul timp am citit multă literatură pentru copii în limba germană, care captează şi frapează prin simplitate şi realism, pe alocuri magică. De asemeni am citit mult din Elias Canetti, Elfriede Jelinek, Lisa Spalt, H.C. Artmann şi Thomas Mann, de altfel ei eu fost primii autori pe care am început să-i citesc în original când am simţit cum se consolidează cunoştinţele de limbă germană. Mi-ar plăcea să văd traduse diverse cărţi pentru copii, dar şi diverse cărţi din spaţiul german şi austriac. În special cele de poeezie şi proză, dar şi dramaturgie sau eseistică.

Dacă ar fi să organizezi o excursie cu scriitori români la Muntele vrăjit, ai vrea să se întâmple acest lucru în 1924, anul publicării cărții lui Mann? Ce scriitori de început de secol XX ai lua cu tine? Sau ai vrea ca excursia să se întâmple în momentul prezent?
Cred că ar fi interesant în ambele epoci. Cu vârsta şi experienţa de acum, dar în ambele contexte temporale. Cred că i-aş lua cu mine pe T.S. Elliot, Samuel Beckett, André Malraux, Robert Musil, Albert Camus, Jean-Paul Sartre, Martin Heidegger, Michel Foucault şi muuuulţi alţii. Iar din contemporaneitate, cred ca mi-aş lua un grup restrâns dintre scriitorii prieteni. Interesant ar fi de făcut un fel de rezidenţă literară bazată pe drumeţie şi lecturi, pentru că, de ce nu, Libertatea locuieşte în munţi, aşa cum însuşi Thomas Mann o subliniază.