© Mihai Surdu
Ce înseamnă acest premiu pentru dumneavoastră? Este necesară existența unui astfel de premiu, care se uită doar la autorii
până în 36 de ani? Ce le-ați spune celor care, neliniștiți, se-ntreabă: nu sunt toți scriitorii egali? De ce e nevoie de un premiu separat pentru cei tineri?
ANASTASIA GAVRILOVICI
Tânăra Poetă a anului 2019
Laureata Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opus Primum
Mi se pare interesant felul în care pui problema, aducând în lumina reflectorului aspectul necesității, pentru că asta complică lucrurile, chestionând mizele și contextul: necesar pentru cine? pentru ce? cât de necesar? Cred că de obicei organizatorii sunt mai în măsură să răspundă la întrebările astea, pentru că ei sunt cei cu inițiativa, cu banii, cu toate demersurile din spate. Tu, premiantul, nu ești foarte implicat în asta, ești sunat la un moment dat și invitat la gală. Uite, Premiile „Sofia Nădejde”; pentru literatură scrisă de femei mi se pare că au un argument solid în spate, dar trebuie să recunosc că mi s-ar fi părut și mai fain dacă juriul de la Sofia Nădejde ar fi fost exclusiv feminin, așa cum propusese Elena Vlădăreanu inițial, când mi-a vorbit pentru prima dată despre proiectul ăsta la Bistrița. Se dau tot felul de premii în ziua de azi, se organizează tot felul de festivaluri și concursuri. Unele sunt doar pentru liceeni, altele doar pentru femei sau doar pentru membrii unei anumite societăți sau filiale, sau doar pentru cei sub 36 de ani sau doar pentru colecționarii de ambalaje de gume Turbo. De ce nu? Pe mine sincer nu prea mă impresionează criteriile exclusiviste, nu sunt o fană a răzmerițelor și provocărilor, fiecare are libertate absolută să facă ce vrea, atâta timp cât nu se întrece o limită a decenței
Mă gândesc că premiul ăsta, la care au acces doar cei sub 36 de ani, nu e un statement obraznic, ci doar o propunere, o variantă, una din multele care pot exista. Îl văd ca pe o încurajare pentru debutanți (fie chiar și în mod inconștient) sau pentru cei aflați maxim la a doua carte. Mă gândesc că poate există undeva în hăul internautic niște statistici care au demonstrat că majoritatea scriitorilor publică maxim una sau două cărți până la vârsta asta și că un premiu venit fix la momentul ăsta poate fi o încurajare sau o confirmare într-un moment de dubiu și nesiguranță. Se poate să mă înșel, dar cred că premiile din cadrul Galei Tinerilor Scriitori sunt rezultanta unor vectori de genul ăsta, nicidecum o interogare a chestiunii tinereții.
Pentru mine premiul e important doar integrat în tot contextul. Mă bucur că l-au luat alături de mine scriitori mișto, pe care îi apreciez și că juriul și-a făcut datoria cum s-a priceput mai bine, fără derapaje flagrante în anii de când se dă din câte știu. Nu cred că m-aș supăra dacă aș avea peste 36 și n-aș fi nominaliză la el. Cine e nemulțumit poate încerca să pună pe picioare niște premii după criterii stabilite fix cum îl taie capul.
Citiți trei poeme din volumul câștigător AICI.
KRISTA SZÖCS
Tânăra Poetă a anului 2019
Ştii, părerea mea este că orice om, indiferent dacă e scriitor sau muncitor în construcţii, are nevoie de feedback. Are nevoie, oricât de mult ar nega, ca cineva să-i spună că munca pe care o face nu este în zadar, că nu îşi petrece atâtea ore din viaţă scriind sau muncind pentru nimic. Din cauza aceasta sunt importante şi premiile, premiul acesta în special pentru mine. Îmi confirmă faptul că cei şase ani în care am scris
berlin nu au fost doar o sumă de ore şi zile şi minute petrecute în afara timpului obişnuit. Da, dacă iau în considerare ce spunea Auden şi anume că poemele seamănă cu persoanele, atunci poemele pe care le-am scris au fost persoane care mi-au oferit exact ce aveam nevoie în acea distanţare, dar nu este vorba doar despre asta. Din moment ce am publicat este evident că nu am scris exclusiv pentru mine şi sertarul meu. Feedback-ul face bine, încălzeşte acea bucăţică de creier care are nevoie să fie alintată.
Întrebarea cu “nu toţi scriitorii sunt egali” este cumva cu mai multe tăişuri . Probabil că cei mai mulţi dintre noi am vrea ca toţi scriitorii să fie egali. Să nu existe premii speciale pentru literatura scrisă de femei, pentru literatura LGBTQ şamd şi dacă noi, ca societate, am funcţiona fără să avem atât de multe “delimitări”, nu ar mai fi scandaluri, discuţii şi s-ar lua în considerare strict scrisul şi cartea unui autor. Dar, pe de altă parte, nu pot totuşi să pun semnul egal între un scriitor de 20+ ani si unul de 60+. Deşi sunt cazuri când un tânăr poet este mai talentat decât altul, mult mai cunoscut şi aclamat, de 60+ ani, dar nu vreau să iau în considerare acest aspect. Şi atunci diferenţierile fac bine: premiu pentru debut, premiu pentru tineri scriitori, premiu pentru opera completă. Şi nu e nimic gresit în faptul că există o familie întreagă de premii. Fără să mă abat foarte mult, pentru că se poate discuta pe această tema pe pagini întregi de word, aş vrea să ajung tot la concluzia că feedback-ul este necesar, sub orice formă, indiferent de vârstă, indiferent dacă cel care a scris cartea se consideră sau nu (încă) scriitor / poet/ prozator.
Citiți două poeme din volumul câștigător AICI.
Citiți un interviu cu Krista Szöcs AICI.
DIANA BĂDICA
Tânăra Prozatoare a anului 2019
Scriitorii sunt egali pentru că oamenii sunt egali, dar experiența unui scriitor consacrat cred că e dificil de comparat cu a unui scriitor tânăr. Indiferent cât de bun ar fi romanul meu, Ford e Ford! Mi-ar fi cam greu să câștig acum un premiu în fața lui, nu? Mă rog, asta și din cauza cetățeniei și a limbii în care scriem, dar ați prins ideea. Desigur, raționamentul meu nu e solid, dat fiind că a avea mai mult de 36 de ani nu presupune neapărat să fii consacrat. Mai mult, există debuturi târzii bine primite de public. Pe de altă parte, cei care debutează târziu, îmi vine să cred că scriau la 30 de ani, erau interesați de ce se scria sau chiar de lumea literară, dar ceva nu s-a legat atunci. Un premiu precum cel al Tânărului prozator dă încredere, te face să te gândești că ești și tu aici, scriitura ta a fost validată de juriul format din critici literari. Știm din școală cât de importantă e critica, deși acum, când există mai puține reviste în care să citești recenzii, iar bloger-ii de carte s-au înmulțit, influența lor s-a diminuat. În tenis, cei mai buni jucători ai lumii fac presiuni asupra organizatorilor de Grand Slam-uri să crească valoarea sumelor de participare a celor mai puțin experimentați, tocmai ca aceștia să-și permită să participe la turnee și, astfel, să evolueze.
Citiți o povestire de Diana Bădica AICI.
IULIAN BOCAI
Tânărul Scriitor al anului 2019
Adevărul e că, dacă stau să-l iau la bani mărunți, atunci poate că „până-n 36 de ani” nu e cea mai fericită secțiune, cu atât mai mult cu cât arcul de maturizare artistică diferă considerabil la poeți, prozatori și critici și cu cât excepțiile sunt atât de numeroase, că devine imposibil să faci din vârstă o regulă. Dar o să-mi plătesc cu el o chirie, poate mai află câte cineva despre carte și, oricum, Tânărul Scriitor a fost luat de buni artiști în ultimii nouă ani și nu mă lasă deloc indiferent să fiu pus alături de ei.
Citiți un fragment din romanul câștigător AICI.
Citiți un interviu cu Iulian Bocai AICI.
***
La începutul săptămânii au fost decernate premiile GALEI TINERILOR SCRIITORI / CARTEA DE POEZIE A ANULUI 2019. Juriul format din criticii literari Bianca Burţa-Cernat, Andreea Răsuceanu şi Cosmin Borza i-a acordat premiul special al acestei ediții Angelei Marcovici (Marinescu) pentru „Soldat. Umbre ale trecutului pe câmpul de luptă” & „Jurnal scris în a treia parte a zilei”, carte apărută la editura frACTalia din București.
