Reacțiile la cald...

Adriana BABEȚI

#literatură_fără_frontiere

O mare surpriză, o mare bucurie şi o mare onoare pentru mine acest premiu special „Sofia Nădejde”, din mai multe motive. Întâi, pentru că stând sub cupola numelui său, simţi că ceva din numele acesta şi din viaţa celei care l-a purtat ţi s-a transmis şi ţie. Înţelepciune şi speranţă. Asta ar fi Sofia Nădejde, prin chiar numele ei. Cred apoi că a primi un premiu pentru că scrii, pentru că promovezi pe toate căile o literatură fără frontiere îţi dă aripi noi. Te întinereşte şi te umple de încredere.
Tocmai de aceea spun că iniţiativa Elenei Vlădăreanu şi a asociaţiei ART NO MORE de a susţine şi premia literatura scrisă de femei e ca o gură de apă vie. Da, o carte bună e bună în sine şi rezistă dincolo de frontierele de gen şi de sex, dar acest mod de a valoriza prezenţa feminină în literatura română e vital.

Cristina ISPAS

#poezie

Înseamnă foarte mult, din mai multe puncte de vedere. Pentru că e primul, pentru că l-am primit pentru un volum cu care m-am întins foarte mult, pe parcursul a opt ani de zile, în care priorităţile mele au trebuit să fie altele, Natalia, fetiţa mea, în special, dar şi joburile, colaborările, cu care am tot jonglat până când am ajuns la varianta optimă – în care, lucrând de acasă, manevrând expert timpul, reuşesc cumva să le fac pe toate. Mai puţin sport, dar o să fac şi sport, e următorul proiect. Natalia a mai crescut şi ea, ne organizăm mai bine împreună. Ceea ce nu înseamnă deloc că e uşor. E foarte, foarte greu.
În al doilea rând, pentru că am tot respectul pentru juriu; ştiu ce cărţi au mai fost nominalizate, prin urmare, dacă l-am primit, mă gândesc că l-am şi meritat. Iar asta nu poate decât să mă bucure.
În al treilea rând pentru că, odată cu premiul ăsta, închei frumos o etapă, care include toate cele trei cărţi pe care le-am scris până acum. O etapă în care principalul meu demers a fost să mă înţeleg, pe cât posibil, în timp ce mă orientam să-mi fac o viaţă; un pic de la distanţă, dar cu duioşie, despărţindu-mă cu greu de trecut, atârnând tot felul de tablouri pe pereţi etc. De-acum încolo va fi mai mult despre prezent, probabil şi mai mult social.
Da, cred că este necesară, din păcate, existenţa acestui premiu şi mă bucur foarte mult că el există, m-am bucurat de la început. Şi m-am bucurat că Elena Vlădăreanu a fost cea care l-a iniţiat – am avut de la început încredere în ea că va reuşi să facă un lucru bun, serios, care se deschide, nu se nișează.
Premiul a pornit o serie de dezbateri, care sunt clar benefice, chiar dacă dezbatere e un eufemism în cazul de faţă – e un pasaj în cartea Alinei Nelega (ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Polirom, 2019), eroina spune, înainte de 1989, că termenul feministă e injurios; e general valabil, nu trebuia neapărat să citez din carte, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, indiferent cât de prudent ai aborda feminismul sau cât de moderat-feministă ai fi.
În fine, cel puţin eu şi prietenele mele colege de generaţie am răsuflat uşurate că s-a pornit discuţia asta, aşa, furtunos şi cu câştiguri milimetrice deocamdată; e important că, în partea cealaltă, dincolo de tot acel mansplaining, apar totuşi nişte mici îndoieli.
Dar sunt şi destul de mulţi scriitori bărbaţi care au încurajat discuţia, nu vreau să se înţeleagă altceva, mai ales că printre ei sunt, tot aşa, şi câţiva prieteni, pentru care am toată aprecierea.
Mai mult nu cred că e cazul să spun acum, în contextul în care avem din ce mai multe cărţi care vorbesc de la sine – majoritatea cărților nominalizate, recentul roman al Laviniei Branişte, de exemplu, și altele.

P.S.: m-am referit doar la literatură aici, dar e clar că nu este vorba doar despre scena literară.

Diana BĂDICA

#proză

Este primul premiu pe care-l primește Părinți, ceea ce-mi dă încredere. Cum am lucrat mult timp la acest roman, am vrut pur și simplu să-l scot în lume și să-mi iau mâna de pe el, apoi mi-am amintit că există și publicul, și critica sau concursurile. Când primești ceva dinspre receptori, atunci înțelegi că a fost bine să-ți vezi de scris 5, 6 ani. Astăzi mă simt eliberată de presiune. Toată lumea aștepta acest roman, eram întrebată des în ce stadiu se află ori când apare. Iată, indiferent de cum a fost el scris, doar ce a primit un premiu!
Orice premiu ar trebui să fie binevenit. Cred că un număr mai mare de premii poate schimba percepția asupra literaturii – nu e ceva făcut de niște visători, care nu au o meserie serioasă, care există fără să însemne prea mult pentru ceilalți; eu am o meserie serioasă, ca mulți alți scriitori tineri. E nevoie ca pe piața de carte, oricum mică, să se vorbească și despre cărți premiate, nu doar despre statistici legate de faptul că în România nu se citește cum se citește în alte țări. Avem mai mult decât o masă de cărți vândute; există cărți recunoscute de critici literari și de jurii ca fiind valoroase. Aici avem criteriul sexului – asumat, clar, e unul din atâtea care pot sta la baza creării unui premiu. Aștept niște premii pentru literatură SF. Dacă există, atunci e trist ca un scriitor să nu fi auzit de ele într-o societate informațională. Eu citesc rar SF, dar probabil aș citi o carte premiată ca să știu pe unde suntem în privința acestui gen. Poate așa mi se deschide apetitul pentru SF sau poate pur și simplu înțeleg mai bine ce nu vreau să scriu.

Jesica BACIU

#premiul_DLITE_pentru_debut_poezie

Acest premiu mă face să mă simt empowered și m-am bucurat mult să îl primesc. A fost acordat de jurați pe care îi apreciez și urmăresc online. Fundația Art No More face în primul rând o mișcare care în alte țări exista de mult, și anume creează primul premiu literar din România cu nume de femeie, așa cum bine s-a menționat la gală. Pe lângă asta, provoacă la dezbatere și la reevaluare, lucru care nu poate fi decât pozitiv.
La cele mai simple căutări pe Google, statisticile despre vizibilitatea femeilor scriitoare și premiile câștigate ne arată procente cu mult mai mici decât cele ale bărbaților. La cât de multe voci feminine bune există, ar fi trist să nu avem acest premiu. În UK, SUA, Austalia, Italia etc. există astfel de premii pentru literatură scrisă de femei, și e o măsură eficientă de creștere a notorietății autoarelor. Oricum avem puține premii în general în România, puțină susținere comparativ cu alte țări, așa încât acest eveniment nu poate decât să mă bucure; mă simt onorată că am luat parte la el și că am fost premiată.
Personal, nu cred că am avut parte de mai puțină vizibilitate decît alți poeți publicați în ultimul timp, din contră. Expunerea pe care am avut-o m-a copleșit, m-a emoționat și m-a făcut să mă simt nesigură în același timp. Însă, ne învârtim într-o bulă restrânsă, ne citim între noi și credem că suntem cunoscuți, însă dacă întrebăm mai departe de prieteni și prietenii prietenilor, cărțile noastre sunt prea puțin știute. Am văzut recent o scenă într-un tramvai în care era agățată o carte a unei poete tinere, un călător s-a dus spre ea, a citit coperta și i-a dat apoi un bobârnac, de parcă aștepta să găsescă un nume bine validat, nu pe cineva de care nu mai auzise vreodată. De aceea, orice inițiativă care sporește vizibilitatea autoarelor/autorilor este binevenită. Sper și eu ca aceste premii să crească, odată cu ele și notorietatea femeilor, și să includă toți poeții/poetele și prozatorii/prozatoarele din România. Le mulțumesc încă o dată celor care au făcut posibil acest eveniment și îi felicit.

Cristina VREMEȘ

#premiul_DLITE_pentru_debut _proză

Simpla nominalizare la acest premiu este o onoare. Sunt fericită că romanul meu de debut are atâta vizibilitate și a fost, cel puțin până acum, apreciat. Este un premiu care îmi dă încredere în mine ca scriitoare.
Premiile Sofia Nădejde reprezintă un demers fantastic, cum încurajează descoperirea și încurajarea literaturii scrise de femei, ce a fost, mult timp, secundară, neglijată. Sper mult să inspire potențiale autoare să își urmeze visurile, să aibă curajul să se lanseze, să creadă în propriile forțe, să depășească anumite limite, mai ales dacă acestea le-au fost impuse.