
© Andreea Cioran
Am stat de vorbă cu artista Andreea Cioran, stabilită în Berlin din 2013, despre arta ei, care adresează subiecte de gender, analizează și deconstruiește performarea genului feminin, și caută căi de afirmare a unui gen propriu, care nu se încadrează în stereotipurile binare de gen.
Andreea Cioran a absolvit departamentul de Imagine dinamică și Fotografie al UNArte București, apoi și-a finalizat studiile în 2016 la Universitatea de Arte din Berlin. Andreea lucrează în special cu digital media și mixed media prin care produce imagini digitale și instalații. Lucrările Andreei conțin și o latură care îndeamnă la interactivitate, prin care publicul intră în contact direct cu acestea și accesează subiectele lor într-un mod personal.
Vorbește-mi, te rog, despre procesul tău artistic de-a lungul anilor petrecuți în Berlin, despre amprenta pe care o poartă lucrările tale în lume. Ce teme recurențe, proiecte, inițiative abordezi, și care sunt lucrurile care îți influențează artă la nivel micro și macro?
Lucrările mele pornesc întotdeauna de la o idee, de la ceva ce mă preocupa, iar această idee o dezvolt într-un concept care dictează mediile pe care le folosesc și cum să fie rezultatul vizual final. Lucrul la produs care se formează pe bază conceptului îl încep cu imagini digitale pe care le prelucrez și care constituie bază de la care construiesc lucrarea. În funcție de proiectul pe care îl fac, imaginile intră sau nu în lucrare sau chiar ele sunt lucrarea, dar întotdeauna conțin obiecte reale sau 3D adăugate. Întotdeauna încep cu o fotografie, dar rezultatul final nu este o fotografie, ci ori o imagine creață digital, ori o instalație.
Temele care mă preocupa predominant sunt subiecte feministe, care apăr foarte des în lucrările mele, în special despre gender, ce înseamnă genderul “femeie”, ce așteptări sunt de la el, ce alternative sunt la acest gender. Pe lângă asta sunt mereu fascinată de spațiu, de cum se dezvoltă spațiul creat de oameni și de cum îl ocupă sau cum putem să ne însușim spațiu personal într-un loc. Acest subiect se regăsește mai puțin în ceea ce am lucrat până acum, dar urmează să apară mai des în practica mea.

© Andreea Cioran
Ce este semnificativ în Berlin pentru tine că artistă? Care sunt oportunitățile pe care le-ai explorat și încotro vrei să evoluezi artistic în acest peisaj socio-cultural?
Berlinul pentru mine e orașul unde mă simt acasă, unde abia aștept să mă întorc chiar și din vacanțe. E un loc foarte relaxant, care îmi oferă multă libertate și inspirație. Oportunități cred că sunt multe aici, sunt tot felul de spații, de la foarte mari la foarte mici sau chiar temporare, unde artiștii pot să expună. E loc pentru toată lumea și cred că e un loc propice pentru a îți crea singur oportunitățile. În acest context aș vrea să expun mai mult decât până acum și să mă bucur de oportunitățile care mi se oferă.
Ce identifici că un necesar de schimbare în contextul vieții și muncii artiștilor acum în Germania? Unde plasezi impactul artei lor asupra culturii/societății/situației economice și în raport cu instituțiile/brandurile/corporațiile? Ce poate fi îmbunătățit?
E o întrebare foarte complexă, la care nu se poate răspunde în câteva cuvinte. Evident, numărul extraordinar de mare de artiști care locuiesc în orașul asta - peste 7000 - a ajutat Berlinul să fie un oraș relaxant, viu, unde oricând e ceva de făcut. E un oraș atractiv și pentru foarte mulți oameni din afara artelor, oameni care vin în vizită sau să locuiască aici pentru atmosfera Berlinului creată de către artiști. Problema e că acești oameni ridică costurile de trăi la un nivel mai mare decât pot să își permită localnicii, iar fondurile pentru artiști nu sunt suficient de mari din partea Landului Berlin. Nu sunt suficiențe ateliere la prețuri accesibile, nu sunt suficiențe locuințe și nici suficienți bani, din păcate. Există forțe care lucrează la îmbunătățirea acestei situații, dar e foarte greu.
Între corporații și artiști nu există o colaborare. Corporațiile și oamenii din Tech vin aici datorită costurilor încă mici pentru ei, determinate de existența atâtora artiști în oraș. Dar alt impact nu există, iar corporațiile nu fac niciun efort să integreze în vreun fel artiștii local în businessurile lor. Nu există joburi, granturi sau posibilități de colaborare oferite de brandurile și corporațiile care se află aici.
Zilele trecute citeam despre cum se comportă oamenii din Tech vizavi de artă. Este o distanță foarte mare între aceste două lumi, iar cei care lucrează în tech, deși fac foarte mulți bani, pe care îi investesc în imobiliare, nu îi investesc și în artă, pentru că nu sunt interesați, din păcate, de artă.

© Andreea Cioran