Mihaela Caravan | © Ira Efremova
Arta contemporană a Mihaelei Caravan este o meditație încântătoare asupra cotidianului și a peisajului emoțional ce înfășoară marile orașe și locuitorii lor. Cu motive precum explorarea vulnerabilităților individuale și colective, dar și viața secretă a obiectelor inanimate, designerul debutează pe scena artei contemporane cu piese manifest ce sunt, în esență, povești transformatoare care își depășesc suma părților.
“Cariera mea artistică a început în urmă cu un an și jumătate, iar Berlinul a jucat un rol semnificativ în acest drum. Îmi găsesc inspirația în interacțiunea cu oamenii cu care mă intersectez în acest oraș dar și în starea vremii exterioare și interioare pe care o simt trăind aici. Simt un mix de libertate de exprimare și suferință (probabil rămasă cumva din istoria acestui loc), o combinație între vechi și nou, un spațiu emoțional în care poți să fii tu, un loc al extremelor între vară și iarnă, relaxare și challenge, definitiv o relație extremă, aproape că un drog de care nu te poți elibera”, explică artista.
“Prin lucrările mele încerc să transmit anumite emoții subtile sau emoții despre care oamenii preferă sau nu pot discută în mod deschis. Emoții care există și care ne ghidează viață de zi cu zi.” – Mihaela Caravan
© Ira Efremova
Creația artistică a Mihaelei reunește sentimentele pe care uneori alegem să nu le simțim, pentru a ne proteja de disconfortul de a sta cu ele: durere, frică, furie, tristețe, anxietăți și griji. “Însă alegând să evităm acest disconfort, evităm, dimpotrivă, descoperirea de noi posibilități în noi înșine”, spune ea.
Când alegem să fim vulnerabili, facem o decizie conștientă de a ne oferi blândețe și dragoste. Nu ne negăm valoarea intrinsecă a actului de a simți orice simțim, indiferent de cât de neadecvat, șubred sau dificile ar fi aceste emoții natural. Alegem în schimb să ne oferim suport și să navigăm grațios, cu plenitudine și afirmare aceste perioade, iar făcând asta, ne oferim cel mai prețios dar: să învățăm din experiența emoțională și să o integrăm total.
“Să învăț să fiu vulnerabilă a fost un proces neplăcut când am început această călătorie, ca artist și ca om. E încă un loc provocator, dar în această provocare am învățat multe fațete ale empatiei, recunoștinței, creativității, și am crescut. Vulnerabilitatea m-a eliberat de canoane și m-a ajutat să încorporez diferențe și dificultăți în arta mea. Mi-a dat un spațiu sigur de manifestare a lucrurilor care mă fac autentică și unde am reușit să transform emoții dificile într-o muncă ce îmi poartă atât puterea cât și sensibilitatea în lume. Pentru că ambele sunt fațete ale aceleiași monede, și ambele sunt atât de naturale. Ambele sunt de ajuns și ambele sunt în regulă”, continuă ea.
Pentru Mihaela Caravan, ca și pentru mulți alți artiști de origine română care au emigrat, Berlinul este un loc în care te poți exprimă din punct de vedere artistic, un loc în care există interes și deschidere către proiecte artistice. Există multe oportunități de evoluție în Berlin mai ales în direcția de prezentare a proiectelor artistice prin intermediul galeriilor și expozițiilor. “Este totuși destul de greu să îți prezinți lucrările în Berlin de cele mai multe ori open call-urile fiind deschise către artiști din întreagă lume”, îmi spune Mihaela.
