Printre altele, cei mici pot descoperi aici secretul Lenei, pot picta alături de Moni o operă de artă sau pot participa la înfruntarea dintre regatul care avea un polonic magic și cel care avea un bol fermecat. Adulții sunt purtați în lumea tetrului de umbre al Ofeliei, au șansa să-și regăsească visurile aproape uitate la Școala de magie sau pot trăi alături de rinocerul Norbert Ceafăgroasă frământările ridicării unui monument în cinstea propriei persoane.
Michael Ende spunea că o povestire devine adevărată numai atunci când găsești un anumit ton pentru ea. Cu siguranță în toate poveștile sale din acest volum marele magician al cuvintelor a găsit tonul potrivit, fie el serios sau plin de umor.
Citiți mai jos un episod plin de tâlc din povestirea care dă titlul volumului:
ȘCOALA DE MAGIE
Pe profesor îl chema Rozmarino Argint și era un domn rotunjor, de o vârstă nedefinită, care purta o pereche de ochelari mici pe nas și un joben azuriu pe cap. Deseori zâmbea viclean și, în general, arăta de parcă nu putea fi scos din sărite prea ușor.
În prima zi când a intrat în clasă, toți elevii erau deja așezați în bănci (cum spuneam, eu stăteam în spate de tot) și-l așteptau cu interes. S-a prezentat, i-a salutat și l-a întrebat pe fiecare cum îl cheamă, așa cum se obișnuiește și la noi. După ce a terminat, s-a așezat într-un fotoliu cu spetează înaltă, lângă tablă, și-a încrucișat mâinile peste burtă, a închis ochii și a tăcut.
— Vă rog, domnule Argint, a spus Mug, un pic cam îndrăzneț, căci era deja un pic nerăbdător, când începem cu magia?
Și pentru că profesorul tăcea în continuare, a repetat mai tare întrebarea. Domnul Argint a deschis ochii și l-a privit gânditor prin ochelarii săi mici. Apoi a zâmbit și a răspuns:
— Nu trebuie să țipi, băiete, nu sunt tare de urechi. Ai puțină răbdare, căci mai întâi trebuie să vă explic un lucru important și tocmai mă gândesc cum să o fac.
După ce a mai tăcut o vreme, profesorul a zis:
— Sunteți cu toții aici pentru că vreți să învățați să faceți vrăji. Ia explicați-mi cum vă închipuiți voi asta.
Mali a ridicat mâna.
— Mi-am închipuit că probabil trebuie să învăț pe dinafară tot felul de ziceri și formule, poate și unele gesturi și semne pe care le faci cu mâinile.
— Pesemne e nevoie de multe dispozitive și aparate pe care trebuie să le cunoști, retorte chimice, sau cum le zice, și recipiente speciale, a spus un alt băiat.
— Și tot soiul de ierburi și prafuri și preparate, a strigat o fetiță.
— O baghetă magică, a propus un altul.
— Sau cărți scrise codificat, și-a dat cu părerea un băiat, pe care poți să le descifrezi numai dacă știi șmecheria.
— O sabie magică, a strigat Mug încântat.
— Și poate o mantie lungă și frumoasă, a spus Mali visătoare, din mătase albastră, cu steluțe, și o căciuliţă înaltă cu vârful ascuțit...
— Toate acestea, i-a întrerupt domnul Argint, sunt doar mijloace ajutătoare externe, care pentru unii sunt importante, iar pentru alții, nu. Ceea ce este cu adevărat necesar e mult mai simplu și, în același timp, mult mai greu. E în voi înșivă.
Toți au tăcut încurcați.
— Este vorba de puterea de a-ți dori, a continuat domnul Argint. Cine vrea să facă vrăji trebuie să-și controleze puterea dorinței și să o poată folosi. Dar pentru asta trebuie să-ți cunoști dorințele adevărate și să știi cum să te porți cu ele.
Din nou a făcut o pauză înainte să continue.
— De fapt, trebuie doar să le cunoști foarte bine, deschis și sincer, și toate celelalte vin, ca să spun așa, de la sine. Dar nu-i așa de ușor să-ți dai seama care îți sunt cu adevărat propriile dorințe.
— Dar de ce anume trebuie să-ţi dai seama? a vrut Mug să știe. Dacă îmi doresc ceva, atunci îmi doresc ceva. Și-ncă cum! Numai că doar prin asta nu pot nici pe departe să fac vrăji.
— De aceea v-am vorbit despre dorințele adevărate, a explicat domnul Argint. Ne dăm seama de ele doar dacă ne trăim propria poveste.
— Propria poveste? a întrebat Mali. Fiecare are o poveste?
— Nu, nu fiecare, categoric că nu fiecare, a suspinat profesorul, cu toate că la noi, în Împărăția Dorințelor, stăm relativ bine. Dar afară, în lumea de zi cu zi, majoritatea oamenilor nu-și trăiesc niciodată propria poveste. Nici nu pun preț pe asta. Ce fac sau ce li se întâmplă poate la fel de bine să facă altcineva sau să se întâmple altcuiva. Nu-i așa?
Și cu asta și-a îndreptat privirea către mine, care şedeam în ultima bancă. Toți copiii s-au întors spre mine. Am dat din cap puțin încurcat și am roșit.
— Și de aceea, a continuat domnul Argint, nu ajung niciodată să-și cunoască adevăratele dorințe. Majoritatea oamenilor doar cred că știu ce își doresc. De exemplu, unul crede că ar vrea să fie medic celebru sau profesor sau ministru, dar dorința sa reală, pe care nici n-o cunoaște, este să fie un grădinar simplu și bun. Altul crede că i-ar plăcea să fie puternic sau bogat, dar dorința sa adevărată este să fie clovn la circ. Multe persoane cred că își doresc cu adevărat ca tuturor oamenilor din lume să le meargă bine, ca toți să poată trăi fericiți și mulțumiți, ca fiecare să fie bun cu celălalt, ca adevărul să învingă și ca pacea să domnească pretutindeni. De multe ori asemenea oameni s-ar minuna dacă și-ar cunoaște propriile dorințe. Doar își închipuie că-și doresc toate astea, pentru că vor să creadă despre ei că sunt oameni buni și virtuoși. Dar a dori nu înseamnă că vrei cu adevărat. Deseori dorințele lor reale sunt îndreptate către cu totul altceva, în unele cazuri tocmai către lucruri contrare. De aceea, ei nu sunt niciodată cu adevărat și pe deplin împăcaţi cu ei înșiși. Și pentru că e vorba de dorințe străine dintr-o poveste străină, nu-și trăiesc niciodată propria poveste. Și din acest motiv, bineînțeles, nici nu pot face vrăji.
— Asta înseamnă că cine e împăcat cu el însuși și își cunoaște adevăratele dorințe, acela poate să și facă vrăji? a întrebat Mali suspicioasă.
Domnul Argint a dat din cap aprobator.
— Uneori nici nu trebuie să facă ceva ca dorința să i se îndeplinească. Totul pare că se întâmplă de la sine.
Copiii au căzut o vreme pe gânduri, apoi Mug a întrebat:
— Dumneavoastră chiar puteți să faceți vrăji?
— Bineînțeles, a răspuns demn domnul Argint, altfel nici n-aș fi profesorul vostru. O să vă învăț totul, căci aceasta este dorința mea.
— Atunci ați putea să ne arătați o vrajă, așa, de distracție? a vrut să știe Mali.
— Toate la timpul lor, a spus domnul Argint. Va veni și asta. Pentru moment nu am această dorință.
Copiii s-au arătat puțin dezamăgiți.
— Ați făcut vreodată o vrajă adevărată? s-a interesat Mug, în speranța că va auzi măcar o poveste.
— Bineînțeles, a răspuns domnul Argint, de exemplu, mi-am dorit ca voi toți să veniți la mine la școală și acum sunteți aici.
— Aha, a zis Mug tărăgănat și a schimbat repede o privire cu sora sa, dar dacă nu am fi venit?
Domnul Argint a clătinat din cap râzând:
— Dar ați venit.
— Dar am făcut-o de bunăvoie, au strigat toți copiii unii peste alții.
— Liniște, vă rog! Încetișor! a potolit domnul Argint clasa. Cu siguranță că ați venit de bunăvoie. Căci un magician bun respectă întotdeauna libera voință a altor oameni. Nu obligă pe nimeni. Dorințele voastre și dorința mea s-au completat. Acesta e secretul.
— Dar atunci nu există și dorințe rele și magicieni răi? a întrebat Mali îngrijorată.
Chipul domnului Argint a devenit serios.
— Dragă Mali, asta e o întrebare foarte importantă. Ai perfectă dreptate, există și magicieni răi – dar foarte rar. Pentru că cineva de genul ăsta trebuie să fie de asemenea perfect împăcat cu sine însuși, numai că în răutate. Și asta nu reușește aproape nimeni. Nu ai voie să iubești pe nimeni și nimic, în fapt, nici pe tine însuți. Și, în plus, un astfel de om are putere doar asupra celor care nu-și cunosc propriile dorințe și care sunt neîmpăcaţi cu ei înșiși. De aceea, este important să vă străduiți și să învățați sârguincios, căci magia este o treabă serioasă – chiar și dacă o faci pentru a-i distra pe ceilalți. Sper că acum ați înțeles cu toții asta.
Copiii au tăcut, gânditori.
— Și acum, a continuat domnul Argint, o să vă învăț prima și cea mai importantă regulă a puterii de a-ți dori.
S-a sculat în picioare și a scris pe tablă:
1. Poți să-ți dorești cu adevărat doar ceea ce crezi că este posibil.
2. Poți să crezi că este posibil doar ceea ce aparține poveștii tale.
3. Poveștii tale îi aparține doar ceea ce îți dorești în realitate.
— Regula aceasta, a spus domnul Argint și a subliniat rândurile, vă rog să o rețineți și să vă gândiți la ea. Chiar dacă acum poate nu o înțelegeți în totalitate, încet-încet o să vă fie clar.
— Asta înseamnă că dacă cred că pot să zbor, atunci pot să zbor – chiar așa? a întrebat Mug entuziasmat.
Domnul Argint a încuviinţat din cap.
— Da, poți.
Mug a sărit în picioare.
— O să încerc asta imediat! Mă urc pe acoperișul școlii și încep să zbor.
A alegat către ușă, iar domnul Argint nu a făcut nici un gest să-l oprească. Mug a ezitat și s-a întors spre el:
— Și dacă o să cad?
Domnul Argint și-a dat jos ochelarii și a început să-i șteargă.
— Nu ești sigur că aparține poveștii tale adevărate? a întrebat el, uitându-se iscoditor prin lentile.
— Habar n-am, a recunoscut abătut Mug.
— Înseamnă că nu crezi fără urmă de îndoială că e posibil? a continuat domnul Argint.
— Păi..., a zis Mug și a ridicat din umeri.
— Atunci poate că nu ești împăcat cu tine însuți? s-a interesat domnul Argint. Poate că în realitate ai complet alte dorințe?
— Se poate, a răspuns Mug.
— Atunci o să ai o surpriză neplăcută, dragul meu Mug. Bineînțeles că nu o să zbori, ci o să cazi și o să-ți rupi un picior. Cu magia nu e așa simplu, căci altfel n-am mai avea nevoie de școala asta și mai apoi de gimnaziul de magie și, în final, de universitatea de magie. Dar poate că știi mai bine și vrei totuși să încerci?
— Mai bine nu, a murmurat Mug și s-a așezat din nou la locul lui. E mult mai greu decât mi-am închipuit.
— Bine că ți-ai dat seama, a spus domnul Argint și și-a pus din nou ochelarii pe nas. Și cu asta, lecţia noastră de astăzi s-a încheiat. La revedere, pe mâine.
Găsiți povestirea în întregime, cu ilustrații de Regina Kehn, în volumul
Școala de magie și alte povestiri, apărut recent la Editura Polirom. Traducerea (grozavă) din limba germană îi aparține Ralucăi Trușcanu.
© Editura Polirom
