
© Diogenes Verlag
Se numesc Paula, Judith, Brida, Malika și Jorinde. Se cunosc pentru că destinul le-a unit firele vieților.
În copilărie și adolescență, au trăit experiența colectivă a căderii Zidului – acolo unde înainte se ridicau limite și rigori, acum apare o libertate paradoxală, pentru că în libertate, urmează ele să realizeze, există doar o altă formă de obligație: cea de a alege. Cinci femei care își compun o existență din lucruri fragmentate, cinci femei cărora viața le curbează spiritele, dar pe care nu le rupe niciodată.
M-am delectat cu această colecție de cinci povești despre cinci femei contemporane: Paula, o vânzătoare într-o librărie, Judith, o doctoriță, Brida, o scriitoare, Malika, o profesoară de muzică și Jorinde, sora celei de pe urmă, o actriță. Toate au în jur de 40 de ani și toate trăiesc în Leipzig, același oraș în care trăiește și autoarea, iar fiecare poveste are un realism recognoscibil care m-a făcut să mă întreb cât din aceste personaje sunt fațete personale ale autoarei, femei care trăiesc în ea. Mereu am apreciat când oamenii scriu despre lucruri pe care le cunosc bine, și aici este cu siguranță un exemplu bun. În timp ce fiecare capitol poate fi citit ca o povestire de sine stătătoare – fiecare suficient de lungă pentru a avea un impact potent asupra cititorului și pentru a-i permite să cunoască amănunțit personajul și să se atașeze de el sau să se identifice cu el, toate poveștile sunt interdependente, toate aceste femei fiind parte din aceeași lume mică, cunoscându-se între ele în diverse grade de depărtare sau de apropiere, interacționând între ele în moduri esențiale, pozitive, negative sau definitorii pentru o viață întreagă.
Am simțit un oarecare scepticism la început, pentru că adesea, poveștile juxtapose rămân doar atât și nimic mai mult, iar unele edituri încearcă să le vândă sub formă de romane – dar aici, elementul de frustrare de care vorbesc mai înainte se risipește. Chiar dacă am simțit că citesc cinci povești diferite, conexiunea dintre ele rămâne vitală pentru carte și îmbogățește experiența cititului.
Toate cele cinci femei și poveștile lor interioare și exterioare sunt interesante prin vocile conștiinței lor, prin profesiile pe care le au, prin problemele foarte contemporane, dar universale, cu care se confruntă și pe care le confruntă. Toate protagonistele traversează, în feluri foarte diferite și autentice, aspect legate de relații, familie și planificarea vieții.
Scriitura este realistă, psihologia personajelor atent construită, și atenția pentru detalii fidelă, acești piloni au făcut din carte pentru mine o experiență captivantă. Singurul minus pe care îl găsesc acestui volum este faptul că autoarea apelează destul de des la a povesti scene importante, în loc să folosească dialoguri vii.
Daniela Krien s-a născut în 1975 în Neu-Kaliss și a studiat științe culturale, comunicare și media în Leipzig. Din 2010, lucrează ca scriitor freelance. În 2011, romanul ei
Irgendwann werden wir uns alles erzählen a fost tradus în 14 limbi. Muldental, volumul său de proză publicat în 2014 a fost recunoscut cu premiul Nicolaus Born în 2015. Daniela Krien trăiește cu cele două fiice ale sale în Leipzig.