Valeriu A. Cuc, două poeme

Încerc să scriu cu autoironie, dată fiind poziția mea privilegiată de clasă, despre pierzătorii istoriei, despre ratați (printre care mă număr) și oameni vulnerabili. Nu-mi iese de multe ori și atunci mă pierd în patetisme, dar mai lucrez.



încerci să te gândești

sunt oameni în situații mai nasoale decât tine
sunt gay și sunt oameni care i-ar scuipa pe stradă
și sunt oameni care semnează să-i interzică
și toată lumea îi face de rahat, și sunt fete
fete pe care le-a prins unul și le-a violat într-o noapte
și de-atunci nu mai pot să se apropie de băiatul ăla pe care îl plac
care le aduce probabil ciocolată că atâta știe el
și merge seara după ele la cămin încercând să salveze ceva.
sunt muncitori, frate, care acceptă umilința
pentru mai puțin de minim pe economie și totul la negru,
pe care într-o zi i-a scuipat șeful și n-au zis nimic
și nu le-au zis soțiilor lor că au fost scuipați, de rușine.
sunt țigani care au o problemă și merg la medicul de familie
și au programare înaintea mea, dar cretinul de medic mă vede că aștept
și începe să strige la ei că n-au programare,
ei sunt cu copilul și urlă la ei și le vorbesc la pertu
și pe mine mă iau cu haideți, intrați și ei pleacă.
am văzut toate astea și încerc să mă gândesc
că sunt oameni în situații mai nasoale decât mine
dar nu pot și simt că pierd și nu mai știu ce. freud zice
că oamenii bolnavi sunt ca pisicile, concentrați doar pe ei
și că poate de-aia ne plac de fapt pisicile, că sunt independente
dar când ești la boală sau când ești jos jos jos de tot
ai tot felul de nevoi sufletești pe care nu le înțelegi
și nu mai știi ce vrei și fiecare gând e un pumn în gât
și mereu te gândești că mai bine duceai și tu dracului o ciocolată
și te duceai după ea noaptea la cămin.

toată lumea se uită la tine
ca la un pachet de țigări fără morți și pericol.
pi, prietenul meu iubit din copilărie, pi,
tu care ți-ai bătut un cui în cap, pi,
ți se zice pi de la petre și asta e normal,
eu credeam că e normal să zici
morelo maro mati în cercul nostru de prieteni
de la colțul străzii și când am zis-o
v-ați uitat toți ciudat întrebându-mă:
dar de ce vrei să moară matei,
dar nu voiam asta, voiam băiețeală
și voiam să îmi bat un cui în cap
și să cuceresc fata pe care de fiecare dată
când trecea pe stradă o strigam de pe gard,
care mi-a arătat ce e sub fustă
înainte să fiu pregătit să văd așa ceva
și care m-a plăcut când era prea târziu,
rita căsătorita
cu altu și tot ce a fost
a fost o minciună.

mi-e dor de tine, pi.
ai fost alături de mine în echipa de fotbal
când ne-am propus să-i batem pe ăia
de pe strada dobrogei, dar nu i-am bătut,
deși era cât pe ce. nu ai facebook
și probabil nici acum nu știi să citești,
dar te-aș fi ajutat și cu asta, pentru că
mergeam la tine acasă, în velența,
unde orice se poate numi așa,
iar tu mă primeai și-mi dădeai ceai și biscuiți
și asta e de fapt singura imagine pe care o am
despre o locuință tradițională, casa ta
de vizavi de magazinul lui garcea, polițistul.
poate nu știi nimic despre marxism,
poate nu mai știi nimic despre mine,
dar întrebi de fiecare dată când îi vezi pe ai mei
prin cartier: și vali ce mai face? păi uite,
vali e marxist și umblă și luptă pentru drepturi
probabil abstracte pentru tine. dar nu îți zic asta,
îți spun că vali e la cluj, lucrează și o duce bine.

pi, aș vrea să mergem în berlin
și aș vrea să îmi bat un cui în cap
și să jucăm fotbal pe stradă
și să te strâng în brațe dacă câștigăm,
sau dacă nu câștigăm, tot aș vrea să te strâng în brațe.
alaltăieri niște polițiști au bătut doi copii
care pescuiau ilegal, au dat pumnul la ficat
tinerilor braconieri, pumnul la ficat
nerespectării legilor, pumnul la ficat
supraviețuirii prin orice mijloace,
pumnul la ficat unei forme oricum deja degradată
de demnitate umană, după ce i-au legat
de un coș de gunoi. am ore întregi,
care nu îmi mai spun nimic, cu kaurismäki
ore întregi, în care ai impresia că lupți,
dar e doar social-media și realitatea
jucând șah cu tine pe 6 dimensiuni.
pi, vino la mine
și explică-mi lumea,
explică-mi-o pe toată.