Dan Sociu © Ciprian Hord
este locul în care puteți citi cele mai noi producții literare românești. Selecția are în vedere vocile contemporane esențiale, propunându-și să servească publicului larg drept scurtătură spre inima literaturii, iar editorilor străini în căutare de tinere talente, liant către scena nouă autohtonă.
Nume: Dan Sociu
Data nașterii: 20 mai 1978
Locul nașterii: Botoșani
Domiciliu actual: Botoșani
Cărți publicate: borcane bine legate, bani pentru încă o săptămînă (Junimea, 2002), Fratele păduche (Vinea, 2003), cîntece eXcesive (Cartea Românească, 2005, 2012), Urbancolia (Polirom, 2008), Nevoi speciale (Polirom, 2008), Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011), Combinația (CDPL, 2012), Poezii naive și sentimentale (Cartea Românească, 2012), Mouths dried with hatred (Longleaf Press, University of Virginia, 2012), Vino cu mine știu exact unde mergem (Tracus Arte, 2013), Vino cu mine știu exact unde mergem. Antologie 1999-2014 (Polirom, 2014), Uau (Polirom, 2019).
Premii etc.: Premiul Romano-Canadian „Ronald Gasparic”(2002), Premiul National pentru Poezie „Mihai Eminescu” (2003), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cea mai buna carte de poezie a anului (2006), Premiul Radio Romania Cultural (2013); Premiul Radio Romania Cultural (2014), Premiul revistei Observator cultural (2014)
1.
și ce-am mai ținut minte din Veneția?
că-acolo lîngă apă se doarme foarte bine
și că s-a dus ca-n somn și tinerețea
în murmurul îndepărtat de voci străine
la vînt, se clătinau gondolele în șiruri
și tu te agitai mușcată ca de-o streche
să cumperi la colege suveniruri
să nu stăm liniștiți ca-ntr-o pereche
să nu cumva să fim turiștii proști
care se pupă și se pipăie pe-alei dosite
oricum eram deja aproape niște foști
și n-aveai chef de romantismele bășite
și ce-altceva? negri superbi, odată regi
vindeau pe-un pod poșete fakeuite.
2.
cînd ies uneori prin vechi guri de metrou
ce știam prea bine mi se pare-aproape nou
coboram la Dristor, acum cobor la Obor
coboram în Berceni ca-ntr-un cuib, nu mai cobor
mă uit cum dispar stațiile vieții mele
bezna din tunel e mai reală ca ele
de la Eroii Revoluției la Titan
an după an după an după an după an
și-același adevăr total în fiecare
și-n fiecare loc aceeași scufundare
și dragostea, de cîte ori mă lua de mînă
simțeam cu toată inima c-o să rămînă
rămîne doar plutirea asta întristată
peste cartierele mele de altădată
poate-așa e să fie, să treacă, să doară
poate-i un sens aici, înc-aștept să apară
© Polirom
