Lavinia BRANIȘTE
26 aprilie 2017
Îmi place mult Juli Zeh, care a fost la București la un festival acum ceva vreme, are două cărți traduse la noi,
Vultur și înger la Niculescu și
Schilf la Polirom. Pe aceasta din urmă am citit-o prima și atunci am avut senzația că e o autoare pentru care merită să învăț germană, s-o pot citi în original (un gând destul de ambițios, totuși). Am mai citit o carte de-a ei în franceză,
La fille sans qualités. De asemenea, aș mai spune că mi-ar plăcea să citesc și romanele Juliei Wolf, care a avut o lectură la Institutul Goethe anul trecut. Mi-a plăcut fragmentul din
Alles ist jetzt pe care l-a citit și tot aștept traducerea în limba română, care nu știu când o să se întâmple. Când am văzut pe internet că a apărut și
Walter Nowak bleibt liegen mi-a părut din nou rău că n-o pot citi mai repede, în original.
Andrei DOSA
24 mai 2017
Aș începe cu ceva mai lejer, Thomas Brussig, „Aleea soarelui”, aş continua cu Heinrich Böll, „Opiniile unui clovn”, Heinrich Mann, „Îngerul albastru”, un pic de poezie de Gottfried Benn, Georg Trakl.
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
28 iunie 2017
Până acum câțiva ani (vreo trei) reciteam anual „Darul lui Humboldt”, până când am descoperit că acea caricatură a lui Saul Bellow e palidă când o pui alături de original, de fabulosul Delmore Schwartz. Am scăpat de obsesia Bellow, însă am dat în alta: citesc și recitesc Hermann Broch. În special „Moartea lui Virgiliu”, un roman-poem gigantic, distrugător, formator, vulcanic, liric, magic, fantastic, istoric, deprimant... Iarăși, îmi place de mor Remarque, îmi place Döblin, Kafka trebuie recitit periodic, la fel Celan. O dată la câțiva ani recitesc unul dintre romanele „mari” ale lui Thomas Mann (pe care Nabokov nu-l suporta)...
V. LEAC
6 septembrie 2017
Cred că Thomas Mann m-a influențat în cel mai pervers mod, de care mi-am dat seama în timp; o influență negativă, evident, cu efect revelator. „Toba de tinichea” a fost o plăcere, acum nu mai pot s-o recitesc. E ceva inuman în literatura germană, mecanic și catastrofal, dureros pentru mine. „Omul fără însușiri” m-a descompus total. Basmele germane sunt preferatele mele, aici e adevărata distracție, atrocitatea infantilă. Scuză-mă, nu sunt persoana potrivită care să vorbească despre literatura germană.
M. DUȚESCU
12 octombrie 2017
Am citit puţini. În afară de fragmente din Kant, Nietzsche sau Heidegger, am mai citit poezii de Rilke sau Trakl (Paul Celan se pune?), iar în proză ar fi un pic de Kafka, apoi un roman scurt de Hesse, altul de Thomas Mann şi jumătate dintr-o carte pe care mi-a dăruit-o Lavinia Branişte, scrisă de o tipă cam de-o seamă cu mine şi pe care nu mai ştiu exact cum o cheamă, Julia, parcă. (Juli Zeh – n.r.) Dar promit, cum spuneam, să mă revanşez.
Ştii, majoritatea oamenilor care au nevoie de un arhitect, ca şi majoritatea studenţilor la Arhitectură, mă tem că n-au niciun interes să citească Goethe - din păcate.
Elena VLĂDĂREANU
17 noiembrie
Nu cu „Faust” să-nceapă, deși, acum 20 de ani, la adolescenți excentrici și hipioți cred că mergea, ce putea fi mai „fain” decât să citești cărți precum „Faust”, „Ulysse”, „Frații Karamazov”?! Dar totuși nu cu „Faust” aș începe, ci cu „Suferințele tânărului Werther”, care e romantică, cu iubire și moarte, plus legenda crescută în jurul ei, despre valul de sinucideri care a însoțit-o prin timp. Și mai e și subțire.
Sincer, cred că nu știu mai nimic din literatura germană. Adică am citit niște clasici și niște contemporani deja clasicizați, precum Elfriede Jelinek, dar incomparabil mai puțin față de ce am citit din literatura britanică sau franceză. Habar nu am de ce. Mai mult, nu cred că am citit două volume ale aceluiași autor (mai puțin Goethe, că am citit şi „Faust”), la fel, nu-mi explic de ce. Poate că nu am rezonat. Deși „Pianista„, „Toba de tinichea”, „Schilf”, „Memoriile unui clovn” sunt pe o listă... poate nu scurtă, dar medie sigur, personală, de cărți formatoare. La fel cum antologia lui Gabriel H. Decuble cu poemele lui Ernst Jandl e așa, un fel de manual, dacă e să am manuale.
