Spațiile concrete ale cărților pe care le traduc sunt mereu foarte importante

„Traducerea excelentă a poeților români de renume mondial ca Mihai Eminescu și Tudor Arghezi în limba germană îmi pare un deziderat foarte greu de rezolvat. Dar și literatura română actuală, cu romancierii ei de mare importanță, îmi pare foarte promițătoare și ar merita să fie tradusă în marile limbi ale lumii.”, scrie Roland Erb.

Recent, ați tradus în limba germană volumul Mâța Vinerii, de Doina Ruști, publicat de editura KLAK. Un roman al cărui limbaj combină elemente fanariote de secol XVIII cu unele fantastice și, de asemenea, cu limbajul poetic. Care a fost cea mai mare satisfacție pe parcursul traducerii acestui roman?
Satisfacția mea cea mai mare la prima lectură a acestui roman scris de Doina Ruști a fost impresia de libertate de-a povesti. Spațiul fanariot și totodată fantastic surprins pe baza cunoștințelor temeinice ale acelei epoci a permis scriitoarei să se miște independent și să creeze o intrigă captivantă într-un context spiritual impresionant. Unei autoare cu un potențial realist remarcabil, vizibil în mai multe romane anterioare, acest spațiu imaginar-liber i-a favorizat în mod sigur o mare agilitate și un spor de fantezie în care excelează ciclul romanelor „fanariote”, înainte de toate, și o altă capodoperă, romanul Manuscrisul fanariot.

Ați locuit o perioadă în cartierul Nonnenmühle din Leipzig, cartier care este atât de prezent în Mâța Vinerii. Este important pentru dvs., în general, să luați contact și cu spațiile concrete despre care scrie autorul pe care-l traduceți?
Da, fiindcă am locuit, studiat și lucrat timp de mai mulți ani în centrul vechi al orașului Leipzig – care a fost transformat complet din cauza războiului și încercărilor greșite ale anilor `50-`80 –, m-am bucurat mult să aflu că autoarea Doina Ruști s-a inspirat, printre altele, de la un vechi tablou despre un mic cartier cam idilic al centrului lipscan de altădată, care îmi este arhicunoscut numai în forma actuală. Dar după cum știți, chiar mai important pentru ambianța romanului Doinei Ruști este centrul vechi bucureștean cu strada Lipscani, Curtea Veche, Carul cu Bere, Dâmbovița și Calea Victoriei. În perioada călătoriilor mele prin România și capitala ei am locuit de mai multe ori chiar în și lângă acest centru, am văzut dărâmările survenite după cutremurul din 1977. Locuiam într-un mic hotel nu departe de malul Dâmboviței. Spațiile concrete ale cărților pe care le traduc sunt mereu foarte importante pentru mine, și mă bucur dacă am prilejul să le cunosc.

Un aspect important este acela că sunteți scriitor. V-ați identificat vreodată cu scriitorii pe care îi traduceați? Ați simțit că propriul scris vă influențează munca de traducător?
Să mă identific cumva cu autorul și opera lui pe care o traduc îmi pare o condiție sine qua non. Traducând o carte, propriul meu scris mă influențează întotdeauna, ceea ce înseamnă că experiențele multe și variate ale unei vieți dedicate literaturii sunt mereu prezente, nu poți să le ții deoparte. Chiar și limbajul autorului, precum și al traducătorului sunt lucruri cucerite de mult timp, pe care nu le poți suprima sau înlocui după plac. Ceea ce nu înseamnă că traducătorul neglijează calitățile stilistice originale ale operei traduse.

Ați tradus numeroși autori români: Mihai Eminescu, George Bacovia, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Mihail Sebastian, Ștefan Augustin Doinaș, Ana Blandiana, dar și volume din alte limbi. Potențează cunoașterea mai multor limbi o traducere mai bună?
Nu. Cred mai mult că cunoașterea mai multor limbi străine, pe lângă limba maternă, indică un interes evident și viu pentru limbajul ca un mijloc esențial de expresie, care permite totodată să descopere culturile lumii și să-și îmbogățească perspectiva personală. Cunoștințele realității complexe ale lumii noastre, ale istoriei și ale culturii potențează personalitatea și capacitățile de-a crea opere proprii, precum și traduceri ale unor opere valoroase.

Câte s-au schimbat de când ați tradus primul volum și până în acest moment?
Din anii `70, când începusem să scriu și să traduc primele texte literare, și anume poeme și nuvele scrise în limba spaniolă (atunci nu știam încă deloc limba română), timpurile s-au schimbat fundamental și de multe ori surprinzător. Scrisul meu propriu (de poezie și proză scurtă) și lucrările de traducere au evoluat considerabil. Timpul ne-a transformat, dar nu atât de mult propriul limbaj literar. Însă condițiile muncii literare s-au schimbat vizibil. Astăzi, pe baza experiențelor multiple din ultimele decenii, s-a ivit o deschidere, o libertate de a spune, o siguranță mai mare a mijloacelor literare. Ceea ce nu ne eliberează de crizele neașteptate care pot fi provocate de incidente multiple.

Există vreun text pe care v-ați fi dorit să-l traduceți, dar vi se pare intraductibil?
Când mă gândesc la literatura română în special, îmi pare urgent să se creeze o traducere modernă și convingătoare a operei poetice a lui Mihai Eminescu. Aici problema principală este că limbajul poetic german a evoluat foarte mult din timpul romantismului până la limbajul modern al unor poeți ca Gottfried Benn, Peter Huchel și Paul Celan de exemplu, și pare extrem de complicat să reproduci limba grandioasă a lui Mihai Eminescu, cu farmecul lui extraordinar într-o versiune germană modernă precisă și, de asemenea, absolut fascinantă. Am editat două antologii Eminescu în traduceri germane moderne și ceva mai vechi, și știu foarte bine despre ce vorbesc. Traducerea excelentă a poeților români de renume mondial ca Mihai Eminescu și Tudor Arghezi în limba germană îmi pare un deziderat foarte greu de rezolvat. Dar și literatura română actuală, cu romancierii ei de mare importanță, îmi pare foarte promițătoare și ar merita să fie tradusă în marile limbi ale lumii.