Ștefan Manasia, A. J. – o povestire din volumul în pregătire „Băiatul care ...

A.J.

Într-o după-amiază am visat-o pe Ariel Jolie. Îi găsisem absolut întîmplător filmulețul pe net și mai multe nepotriveli și stîngăcii din debut mă făcuseră să rămîn lipit de ecranul laptopului, același la care tastez istoria asta, pe care vreau enorm de mult să ți-o povestesc. Doi tipi țin, pe rînd, camera de mînă – nu-i vezi, doar îi auzi – pe unul dintre bulevardele turistice budapestane. Sugestia este că honvezii au ieşit la scanat teritoriul. Iar senzorii lor vizual-olfactivi identifică slăbiciunea, așa cum lupii urcați deasupra defileului supraveghează migrația marilor ierbivore. Tipii vorbesc cele mai idioate chestii cu putință, ca întotdeauna în videourile astea, pînă apare în cadru ea, bineînțeles că Ariel Jolie, în jeanși albaștri mulați și gecuță de fîș kaki, înaintînd precaută, încercînd să citească reclamele englezești și maghiare de pe clădiri, ezitînd parcă, pe picioarele ei perfecte, să aleagă între o direcție sau alta, între intrarea în galeria aia comercială sau pe aleea asta, unde doi tipi făcuți își pasează camera în timp ce rîd nervos. Hy, may I help you? Where are you from? I am from Mexico. Wow, Mexico, nice, very nice. And what are you doing here in Budapest? Și aici ea urmează cu precizie indicațiile scenariului rudimentar, nu-și arată clasa și rasa: I’m here for tourism, thermal baths, museums and shopping. Nice, very nice, își uguie vocea cocalarii în triocuri mulate și pantaloni scurți blue jeans, May we offer you a thai massage? You are our first customer and this is for free. This is a joke?, mimează ea din ce în ce mai bine intrarea căprioarei în defileu, or this is for real?, adulmecînd concentrația de adrenalină și testosteron, cînd masculii o ghidează ușor, bruscînd-o, fără ca ea să conștientizeze asaltul, spre ușa salonului de masaj. Locul i-un sextruck cu geamurile fumurii, parcat în dreapta trotuarului – ca o dubiţă cu îngheţată englezească sau piure de castane – vizavi de clădirile monumentale ce se înșiră armonios, cum aproape oriunde în Budapesta. Iar prințesa de Acapulco se face comodă (make yourself at home), își dă jos geaca și – cît privirile i se obișnuiesc cu lumina filtrată, cu salteaua cărămizie, cu modul voyeurist în care poți studia și chiar filma trecătorii care nici măcar nu bănuiesc asta, geamurile fiind ca niște oglinzi orbitoare în exterior – află că, de fapt, gratis nu înseamnă, în maghiara tîrzie, chiar gratis: maseurul îi oferă tratamentul regal doar dacă prietenul și partenerul lui e lăsat să filmeze și să înregsitreze totul. Aici nu-mi mai amintesc foarte clar. Ezită, dar e prinsă deja în joc – și oricărei pisi îi este penibil să se retragă dintr-o capcană perfect amorsată, ca asta. Sau protestează, numai un pic. Pune întrebările tipice pentru o prințesă de Acapulco, înnebunită de party-uri și orgii, întrebări la care răspunsurile nu pot fi decît uguite liniștitor... În doar cîteva minute însă Ariel Jolie devine Ariel Jolie, mignonă cu trăsături latino și amerindiene, cu părul ei negru splendid cîrlionțat, cu chipul de bebé atrăgător și privirea aia de urmașă a aristocrației precolumbiene. Își întinde picioarele suple pe cuvertura cîrmîz. E timidă atîta cît trebuie, cît să-i poți savura tu sfiala domolindu-se lent, dar atent totodată la furnicarul uman de pe bulevard (moda imposibilă din anul în care au filmat). Maseurul îi lucrează tălpile, gambele, coapsele. Oricît de mult ulei aromat ar folosi, pielea ei nu capătă deloc mai multă strălucire. Nu are cum. Carnația lui Ariel Jolie primeşte și emite lumina în mod natural. Absoarbe uleiul afrodisiac și-l convertește instantaneu în sexualitate și luminiscență. Asta e superputerea ei. Așa că mai protestează și întreabă de două ori, doar de florile mărului, it is something wrong?, it is something wrong? Tipul o asigură că nu, firește, ăsta nu-i masajul tradițional, dar o regină azteca trebuie tratată altfel și, după ce degetele îi investighează fiecare mușchiuleț, fiecare por inghinal și labiile rase, cu textura extraterestră, îi strecoară limba în vaginul parfumat: o plantă carnivoră așteptînd, cu infinită răbdare, fluturele și musca, pe una din insulițele presărate ca pistruii pe harta Pacificului de Est. Chipul lui Ariel e acum un peisaj forestier după ploi torențiale. Îmbujorată, puțin transpirată, cu ochii umectați ca ai amantelor din secolul XIX, stropiți cu belladonă înainte de a fi prezentate la Curte. Își primește tratamentul într-o – cum s-o numesc – solemnitate transpornografică. Tipul este dispus să o lingă la nesfîrșit, pînă cînd limba i s-ar desprinde de maxilar și s-ar atașa definitiv, șoarece roz, de vizuina înmiresmată pe care-ar sluji-o în reîncarnări succesive. Submisiv, perfect relaxat, e în stare doar să accepte ritmul și mișcările ei, care-i fixează vaginul și anusul miniatural pe figură, într-un început de 69 executat perfect. Așa încît îi vezi picioarele chemînd și drenînd căldura, tensiunea spre ochii ăștia oniromanți, sfinctere halucinînd sau numai veghind în defileul bucilor insolente. Fese care pot rîșni piperul și scorțișoara din mers. Iar dacă acum îi oferă un blowjob (buzele mari și ușor ironice), e numai pentru plăcerea ei cea mai intimă și ireductibilă: tolănită pe trupul făcut al taurului maghiar. O fetiță pe salteaua din plastic transparent injectat cu sclipici policolor, în mijlocul piscinei, îşi soarbe fresh-ul de gref prin paiul gros, în dungi roz și alb, întinsă pe burtă, cu popoul proiectat insolent și tranchilizant spre soarele Tijuanei, cel care, în rostogolirea lui diurnă, antrenează rostogolirea sutelor de cranii ale bieţilor pendejos, decapitați de Cartel. Sau de propriul lor viciu, ca maseurul budapestan, care nu își poate desprinde încă limba de pe lindicul tot mai suculent. Excitată și trecută deja prin jam session-ul de orgasme (fine, ca zînele din basme), Ariel îl ghidează spre o penetrare doggy style – pe el, pe bietul cățeluș hipertrofiat. Ideea este că ierbivora ezitînd la intrarea în defileu de la început își dă, ca în Game of Thrones, jos de pe umeri blănița de mielușică. Se arată în toată ferocitatea ei de lupoaică, tînără, suplă, cu apetitul sanguin neegalat de nici un preot maya. Așa încît taurii maghiari, coborîți direct de pe etichetele de Egri bikaver, nu pot face nimic altceva decît să o însoțească în orgasmul interstelar, cu infinite filamente și terminații. Două însoțitoare de bord, ușor supraponderale. Să o urmeze în producerea filmulețului ăsta, schematic și excitant, una dintre reușitele porno ce trec cel mai adesea neobservate și, poate, tocmai de-aia, stîrnind curiozitatea aficionado-ului subtil, care nu mai poate privi, pentru cel puțin un deceniu, mandibulele Sashei Grey consumînd mii, dacă nu zeci de mii de kilometri de pulă trandafirie și galbenă, albino și neagră, maro și roșie, portocalie ca dată cu cretă... Am văzut filmul cu Ariel Jolie, pe Pornhub, de trei sau de patru ori, suficient cît să-mi dau seama că nu pe ea o privesc de fapt, nu ei îi admir erotismul ingenuu, iradiant, delirul post-pussylingus, că priveam, cumva aberant, printr-o fantă de lumină muribundă și tulbure, ultimele acuplări de care fusese în stare, în secolul trecut, Lupe, mica tîrfă sanctificată într-un poem și în două-trei proze ale chilianului Bolaño, sedus, isterizat și, în cele din urmă, distrus de ceea ce singur a numit, apăsat și precis, profetic și precis, o „mexicanitate absolută”. Dar filmul m-a mai atras, sînt sigur, și prin altceva.