"La Două Bufnițe" - importantă este atmosfera creată de ...

Vă lărgiți mereu perspectivele, ați fost la Târgul de Carte de la Frankfurt, mergeți la Târgul de Carte de la Londra, cu ce v-ați întors de acolo?

O&R: Pentru noi, Târgul de carte de la Frankfurt este locul în care ne întâlnim cu librari din toată lumea la conferințele de specialitate și facem schimb de experiență. De mai bine de un an facem parte din Federația Internațională și Europeană a librarilor (EIBF), o asociație în care librari din toată lumea își împărtășesc know-how-ul.
Marea majoritate a librăriilor membre în Federație sunt librării de tradiție, în care a treia generație a ajuns să preia frâiele afacerii. Noi suntem printre cele mai tinere librării de acolo, iar experiența celor care au reușit să ducă mai departe tradiția familiei ne este nu doar utilă, ci și încurajatoare și ne întărește entuziasmul și încrederea că suntem pe drumul cel bun.
De fiecare dată, conferințele EIBF se împart în două paneluri: unul legat de bunele practici în librării și altul referitor la activitățile întreprinse de asociațiile de librari din diferite țări. EIBF este o federație a Asociaților naționale de librari, iar librăria noastră este membru asociat, asta pentru că în România nu există o asociație națională a librarilor, care să reprezinte librăriile din toată țara, care să susțină librăriile independente, care să facă studii la zi despre piața de carte, care să organizeze campanii de lectură, să lupte pentru a avea o Lege a prețului unic al cărții sau care să ajute la formarea profesională a librarilor. De exemplu, în Germania, asociația librarilor și a editorilor, Borsenverein, există din 1825. Un alt exemplu pe care ne place să îl dăm este cel al Asociației librarilor din UK & Ireland, al cărui președinte este Nic Bottomley, co-proprietarul librăriei independente Mr. B’s Emporium Reading Delight din Bath, pe care a deschis-o acum 14 ani.
Acum, în martie, vom merge la Târgul de carte de la Londra, ca mai apoi, în aprilie, să participăm pentru prima dată la Târgul de Carte pentru copii de la Bologna, la Conferința internațională a librăriilor independente pentru copii și desigur, în octombrie, din nou la Frankfurt. Participarea la târgurile internaționale de carte, participarea la conferințele internaționale ale librarilor și networking-ul internațional fac parte din manualul librăriei noastre pentru dezvoltarea afacerii și dezvoltarea profesională a colegilor noștri.

O librărie sau lanț de librării preferate din străinătate. De ce?

O&R: Cum nu ne-am propus niciodată să devenim un lanț de librării, preferințele noastre se îndreaptă spre librăriile independente cu un profil literar, care știu că rolul lor nu este doar acela de a satisface așteptările publicului, ci și de a forma un public, încurajând diversitatea formelor de expresie. Vorbim despre acele librării care se zbat ca titlurile de nișă să ajungă la cât mai mulți cititori și care sunt foarte creativi în crearea comunităților din jurul lor.
Modelele noastre au fost și sunt librăriile Shakespeare and Company din Paris, atât cea fondată de Sylvia Beach, cât și cea fondată de George Whitman, am citit cam tot ce am găsit despre ei și librăriile lor. Visăm, câteodată, că suntem un fel de Sylvia Beach și așteptăm și noi să apară acel Joyce pe care să-l publicăm, mai știi? Asta e gluma noastră preferată.
De când facem parte din EIBF, ne uităm spre librăria Mr. B’s Emporium Reading Delights din Bath, pe care am pomenit-o mai sus, fiindcă seamănă foarte mult cu ce vrem noi să facem, este o librărie literară, unde oamenii fac coadă la intrare pentru a primi recomandări de lectură de la librari și ne place foarte mult cum și-au gândit strategia de a crea o comunitate în jurul cărților.
În noiembrie, când am fost la Viena pentru a participa la ceremonia de acordare a Premiului Uniunii Europene pentru literatură, am descoperit o altă librărie engleză, care se numește tot Shakespeare and Company, unde ne-am petrecut 4 ore printre cărți și rafturi și unde am cunoscut-o pe una dintre cei 2 frați proprietari, care ne-a spus că modelul lor a fost Shakespeare and Company din Paris. Ne-au ținut atâtea ore la ei prin selecția titlurilor, atmosferă, pereții tapetați de cărți până în tavan, la care ajungeai dacă te urcai pe scară. Și nu ne mai puteam lua ochii de la librarii hippie care fumau în timp ce se documentau fără grabă despre cărțile pe care urmau să le comande. Am plecat de acolo cu teancuri de cărți, printre care și cu excelentul roman Dublinesque al lui Enrique Villa Matas, care poate își va găsi o editură și la noi, cândva.

Vă vedeți digitalizând vreodată librăria?

O&R: Nu ne vedem făcând asta momentan, suntem încă la început și avem timp să ne dezvoltăm și în direcția asta, dacă ne vom dori cu adevărat. Știm foarte bine că digital is the future, dar pentru noi este importantă atmosfera creată de interacțiunea umană, care conduce la discuții despre cărți și literatură. Dacă e să dăm frâu liber imaginației, peste ani, când era Gutenberg se va apropia de final, deși noi nu credem în teoria asta, am prefera să rămânem singura librărie fizică, într-o mulțime de librării digitale, pe care lumea să o viziteze chiar și numai din curiozitatea de a vedea o ciudățenie.