"La Două Bufnițe" - importantă este interacțiunea umană din cadrul ...

În 2016 ați deschis în Timișoara librăria La Două Bufnițe. Amândouă ați avut o idee care a prins contur și care a atras publicul, iar librăria a devenit tot mai cunoscută. Cum mențineți interesul publicului viu, ce provocări întâmpinați?

O&R: Am deschis librăria pentru că ne-am dorit să avem un business al nostru în domeniul cărților, să promovăm literatura și să trăim, pe cât posibil, din ceea ce ne place să facem. Desigur, dorința de a fi independente a fost puternică. Suntem direct responsabile de ceea ce se întâmplă cu librăria, cu colegii noștri, cu clienții care ne trec pragul și am învățat foarte multe lucruri în acești ani.

O rețetă din cărțile de management și de business nu avem, nu credem în rețete și sau în cărțile de self help. De la cei care ne calcă pragul aflăm că se întorc la noi pentru că am reușit să creăm un loc cald și plăcut în care se simt ca la ei acasă și în care cărțile sunt subiectul principal de discuție. Am pornit la drum cu entuziasmul și inconștiența specifice vârstei, dublate de bagajul nostru de cunoștințe în domeniu, de la studiul de piață pe consumul de carte din Timișoara, la cărțile citite din scoarță-n scoarță despre librării de tradiție din alte țări, care între timp au devenit mituri. Ne-au fost alături cu sfaturi și exemple concrete librari cu experiență din Timișoara, manageri culturali, editori, scriitori, artiști și muzicieni, am avut parte de sprijinul familiilor noastre și de încurajările prietenilor noștri. Cel mai probabil reușim să menținem interesul publicului viu pentru că în povestea noastră este vorba, în primul rând, despre cărți și literatură și despre cum le integrăm în realitatea noastră de zi cu zi, cum ar zice Karl Ove Knausgaard, un scriitor ale cărui cărți le tot recomandăm. Un alt element mitologic al poveștii bufnițelor ar mai fi prietenia noastră, veche de mai bine de 20 de ani, unică în felul ei, cum ne place să credem. La toate astea se mai adaugă dorința noastră comună de a transmite pasiunea cititului și celor mici, lucru care ne-a transformat de multe ori, din bufnițe în mătuși-bufnițe. Și asta nu ne-a făcut decât să ne imaginăm că la bătrânețe vom ajunge un fel de Kate și Julia Morkan, care vor da petreceri de Revelion în librărie, alături de nepoții lor.

La Două Bufnițe e o librărie independentă. Aveți libertatea să implementați aici ceea ce vă doriți?
O&R: Din capul locului vrem să demontăm mitul ăsta că dacă ai un business al tău, faci mereu doar ce vrei tu. Libertatea merge de multe ori mână în mână cu constrângerile comerciale, economice sau de altă natură. La fel e și cu ideea asta, extrem de romantică, că dacă ești librar, toată ziua stai și citești. Nu, nu stai să citești în librărie, decât foarte rar, și asta pentru că fie te ocupi de clienții care îți trec pragul, fie te ocupi de tot ce ține de administrarea și aranjarea cărților. Iar cititul presupune atenție și liniște, oricât de multe evenimente, întâmplări, happeninguri s-au născocit până în prezent, cititul rămâne o activitate solitară prin excelență.
E adevărat, sunt multe lucruri pe care ni le-am dorit și le-am făcut.

Cum o librărie nu poate funcționa în două persoane, am avut libertatea de a ne alege echipa. Alături de noi două lucrează acum încă 4 persoane: Livia Hektor, cu o experiență de librar de peste 10 ani, specialista noastră în carte de copii și adolescenți, care ne e alături din momentul deschiderii librăriei, Snejana Ung, care acum este doctorandă la Facultatea de Litere din Timișoara și care scrie cronică de carte în revista Orizont și pe Bookaholic, scriitorul Alexandru Potcoavă, al cărui roman în lucru așteptăm să-l citim cât mai repede, iar cel mai recent, ni s-a alăturat Diana Rusu, care a lucrat o vreme la librăria Waterstones din Londra.

O altă libertate la care am ținut e legată de selecția titlurilor care compun oferta librăriei, selecție pe care o facem, în primul rând, prin felul în care noi și colegii noștri am citit, citim și recomandăm cărți, și abia în al doilea rând, în funcție de bestsellerurile momentului. Așa cum o editură își definește identitatea prin catalogul ei, credem că o librărie și-o definește prin geografia ei, iar noi am hotărât să acordăm spații generoase literaturii române și universale, poeziei, literaturii pentru copii și adolescenți, științelor umaniste, artei. Atunci când aranjăm cărțile la raft ținem cont de identitatea librăriei noastre și nu de rabatul pe care ni-l acordă editurile.

Evenimentele culturale care au loc La Două Bufnițe sunt un alt nucleu important al librăriei. Organizăm minim 3 evenimente pe săptămână, printre care cel mai consacrat ar fi Duminica poveștilor la Bufnițe care s-a desfășurat neîntrerupt de când am deschis, unde, duminică de duminică, de la ora 12, se citesc povești copiilor. La fel de importante pentru noi sunt și evenimentele cu poeți și scriitori contemporani, evenimentele organizate în parteneriat cu instituțiile de cultură sau cu școlile din oraș.
De asemenea, ne străduim ca pe lângă scriitorii români contemporani, să invităm și scriitori străini. De când am deschis până acum, am avut în librărie nume consacrate ale literaturii contemporane internaționale, cum ar fi Jon Kalman Stefansson (Islanda) care a fost la aniversarea de 2 ani a Bufnițelor, recent a fost John Freeman (SUA), apoi Eric Vuillard (FR), François-Henri Désérable (FR), Attila Bartis (HU), Vladimir Pistalo (SE), Adam Puslovic (SE), Iris Wolff (AU), Aleksandar Baljak (SE), Markus Heitz (DE), Zoltán Böszörményi (HU) și sigur mai sunt de adăugat aici, dacă e să ne gândim și la scriitorii invitați la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara „La Vest de Est / La Est de Vest”.


Aveți fiecare preferințe de lectură, iar de multe ori acestea se regăsesc la cărțile recomandate. Cum arată o zi din viața voastră, pentru că o librărie nu înseamnă doar lecturi, plimbări, întâlniri, ci și planuri de afaceri, programări, viziuni noi etc.

O: În general, eu îmi petrec cel mai mult timp în biroul librăriei, care e destul de inuman (noi am ales să-l facem așa). Fac foarte multă administrație, ar fi foarte plictisitor să povestesc în detaliu: contracte, avize, note de recepție, rapoarte de vânzări, gestiunea stocurilor, facturi, plăți, pontaje, din când în când comenzi pentru anumite edituri, retururi și calcule, foarte multe calcule, pe care, în era softurilor, prefer să le fac de mână (Christina Foyle ar fi mândră de mine), ca mai apoi să le transcriu într-un excel pe care i-l trimit Ralucăi, spre bucuria ei, lună de lună. Și mă opresc aici cu enumeratul, mi-ar părea rău să stric total imaginea librarului care citește non stop la locul de muncă, practic fac lucruri pe care nu le citești în nicio istorie a librăriilor-mituri.

R: Când mă întreabă Oana pe Messenger ce fac (deși ea e în partea cealaltă a librăriei), îi răspund că scriu sau că vorbesc la telefon. Cum eu mă ocup de partea de marketing, comunicare și organizare de evenimente, am biroul în cafeneaua librăriei sau îmi caut un colțișor mai ascuns atunci când răspund la e-mailuri, postez pe social media, dau telefoane sau am întâlniri face to face. Singurele zile în care mai citesc la „serviciu” sunt cele în care stau la bar atunci când colegii noștri au liber. Printre cafele, ciocolate calde sau ceaiuri, stau ascunsă cu o carte în mână, asta pentru că nu pot lucra la laptop. Mă ajută să îmi pun ideile în ordine atunci când aranjez cărțile la raft; să știți că atunci când mă vedeți aranjând cărțile, port dezbateri în capul meu. Sau mă relaxez, depinde. Suntem aici de luni până duminică și aproape zilnic venim sau plecăm împreună de acasă, fiindcă locuim la 5 minute una de cealaltă. Vorbim despre ce se întâmplă în librărie, despre ce să mai facem sau ce nu funcționează cum ne-am imaginat. Cum e cu lucratul în librărie? Nu ai timp să citești, însă ideea asta romanțioasă a librarului care citește toată ziua este un mit pe care e important să îl cultivi pentru ca cititorii să se simtă bine în spațiul pe care-l oferi, nu trebuie să știe cât muncești tu zi de zi. Iată, acesta poate fi farmecul unei librării.