|© V. Leac
"Dupa ce ai desfăcut în bucăți toate mașinăriile, ai deodată în față un O.Z.N. și nu mai simți nicio dorință să analizezi bucată cu bucată, nicio dorință s-arăți că ai înțeles cum funcționează, că te-ai prins de tehnici și mecanisme, ci pur și simplu te uiți la el și la extraterestrul care face cu mâna dindărătul hubloului. Îi privești strălucirea și inadecvarea aici, în lumea în care a aterizat, singurătatea continuă și atat. Așa e și cu acest volum al lui V. Leac". (Svetlana Cârstean)
Nume: Vasile Leac
Data nașterii: 3.06.1973
Locul nașterii: Bistrița-Năsăud
Domiciliu actual: București
Cărți publicate: Seymour: sonată pentru cornet de hârtie (Hartmann, 2005; Vinea, 2006, 2013); Dicționar de vise (Cartea Românească, 2006); Lucian (un experiment) (CDPL, 2009); Toți sunt îngrijorați (TracusArte, 2010, 2015); Unchiul este încântat (Charmides, 2013), Monoideal (Nemira, 2018)
î n a i n t e d e a t e h o t ă r î
când o parte din tine încă nu e decisă dar ieși
pentru că până la urmă ea se lasă convinsă pe drum
e o stradă celebră acum istorie
ea poartă o rochie neagră
caldă e strânsoarea brațului ei
e același hub unde aproape toți ne cunoaștem
mesele se unesc și se crează o atmosferă de vară
aici în iulie serile sunt insuportabil de călduroase
întotdeauna berile reci fac discuțiile
mai inteligente decât în realitate
se leagă perfect cu un zâmbet reținut și intuitiv
nu e greu să-ți imaginezi atmosfera din serile de vară
suntem comozi și lipsiți de pasiune
ea îmi strânge mâna pe sub masă și asta mă ține
legat (cum zice tipul din fața mea) de trecut
într-un mod confortabil și dureros
ce-ai putea să-i răspunzi, că regreți?
nu se întâmplă practic nimic dar în același timp
nu pot abandona chiar dacă
în fi ne știi ce vreau să spun
pe terasă în fața noastră sunt două tipe misterioase
care beau limonadă și mănâncă bile dintr-o pungă
ieșim des chiar dacă suntem plictisiți
aceleași discuții replici pe care le știm deja
însă nouă ne place mai mult pe terasă
unde nu se întâmplă nimic.
T u n u m ă î n ț e l e g i
Adică așa cum vorbesc
mă bărbieresc cânt deschid tehnologia
Aș vrea să mă vezi Acum
mă ridic din pat
pot fi văzut prin ziduri
cum intru și mă întind în cadă
Transparență și izolare ne dorim
Prefer scena neclară pentru confortul intențiilor
el conduce relaxat și absent cu mâna pe schimbător
cu mâna ei peste mâna lui
inspir și înghit conținut
Vreau să vezi și tu imaginile și dacă e posibil
să întinzi mâna în materie după alternative
degetele lui calificate stau la birou și scriu concretul
multe zile a stat și s-a uitat pe geam
și tot ce putea să-i spună era
tu nu mai contezi pentru mine cum nu
mai contează banii pentru vampiri
și dacă sunt bătrân și bolnav nu înseamnă
că stau închis
ies la plimbare urmăresc statistica
simulez
Citiți mai multe poeme în volumul
Monoideal, apărut zilele acestea la Editura Nemira.
Citiți un interviu cu V. Leac
aici
|© Editura Nemira
