|© Pixabay
|© Pixabay
Carte educativă, minunat ilustrată, Femei în știință aduce în prim-plan contribuțiile a 50 de femei în domeniul știintei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STEM), din Antichitate și până azi.
Thu, 13. December 2018
Trei nemțoaice temerare care au schimbat lumea
Această colecție plină de ilustrații unice și fascinante conține și infografice pe teme importante precum echipamentul de laborator, procentul femeilor care lucrează în domeniile STEM și un glosar științific ilustrat. Portretele acestor deschizătoare de drumuri cuprind figuri binecunoscute, precum primatologa Jane Goodall sau pioniere mai puțin cunoscute, precum Katherine Johnson, fiziciana și matematiciana de culoare care a calculat traiectoria misiunii Apollo 11 pe Lună.
Femei în știință prezintă realizările femeilor cutezătoare care au deschis calea pentru generațiile următoare de specialiste în inginerie, biologie, matematică, medicină, astronautică, fizică și altele!
Vă invităm să citiți despre trei cercetătoare celebre născute în Germania în traducerea Alexandrei Florescu:
Născută în Germania în 1647, Maria Sibylla Merian a combinat știința și arta și a devenit una dintre cele mai importante ilustratoare științifice din toate timpurile.
La 1600 europenii nu înțelegeau deloc insectele. Cei mai mulți le considerau pur și simplu scârboase și credeau că nu merită analizate mai atent. Maria nu era deloc de acord cu asta. De mică începuse să colecționeze insecte ca să le studieze comportamentul. Tatăl vitreg o învățase cum să picteze, folosindu-se astfel de pensule ca să ilustreze diverse stadii de viață ale insectelor ei preferate. Maria era deosebit de interesată de fluturi. La acel moment, nimeni nu înțelegea exact legătura dintre omizi și fluturi. În 1679 ea a publicat o carte despre metamorfoză, plină de note științifice și ilustrații.
Apoi, viața Mariei s-a schimbat radical. Și-a părăsit soțul și, împreună cu cele două fete și mama, a plecat în Olanda. A intrat într-o grupare religioasă foarte strictă care avea legături cu o colonie olandeză din America de Sud, numită Surinam. Grupul prost condus s-a despărțit, dar interesul Mariei pentru Surinam a rămas.
Curioasă să cunoască noi tipuri de insecte, la 52 de ani, Maria s-a aventurat în pădurile tropicale din America de Sud. A făcut o cercetare despre gândaci nemaivăzuți, înfruntând astfel ploi periculoase și căldură. Din păcate, călătoria ei s-a întrerupt devreme, când s-a îmbolnăvit de malarie, dar deja apucase să realizeze ilustrațiile pentru cea mai importantă carte a ei, Metamorfoza insectelor din Surinam, publicată în 1705. Aceasta a avut succes în întreaga Europă!
Munca Mariei i-a ajutat pe cercetătorii de după ea să clasifice și să înțeleagă insectele, iar ilustrațiile ei minunate și detaliate uimesc și îi inspiră pe oameni chiar și astăzi.
Foto ilustrație Maria Sibylla Merian, p.10 © Nemira
Mai multe:
oamenii credeau că Maria iubea gândacii pentru că mama ei vizitase o expoziție de insecte când era gravidă;
oamenii numeau insectele „bestiile diavolului”;
Maria studia și picta insecte când ceilalți le analizau doar pe cele moarte din cutii;
oamenii credeau că insectele apar în gunoaie pur și simplu, ca prin magie;
portretul Mariei a ajuns pe bancnotele și timbrele din Germania;
în Germania, coconii erau numiți „înveliș de curmale”;
în pădurea tropicală, a pus mâna pe gândaci otrăvitori.
Karen Horney s-a născut în Germania în 1885. La începutul anilor 1900, psihologia s-a impus ca o nouă știință socială, care cerceta felul în care funcționează mintea umană. Sigmund Freud a fost părintele teoriei psihanalitice, ideile lui aflându-se la baza tuturor practicilor vremii. Teoria freudiană avea ca obiect de studiu mințile bărbaților și spunea că femeile își doreau să fie bărbați, deci sufereau de „invidie a penisului”.
Karen a studiat medicina la mai multe facultăți, inclusiv la universitatea din Berlin, unde și-a luat licența în medicină. Propriile confruntări cu depresia au inspirat-o să studieze psihologia. Mentorul și terapeutul ei a fost Karl Abraham, un bun cunoscător al teoriei freudiene. Ea a început să trateze pacienți și să predea oficial la Institutul de Psihanaliză din Berlin în 1920. De-a lungul numeroaselor ei studii clinice, a început să observe comportamente care nu se încadrau în ipotezele teoriei freudiene, ceea ce a făcut-o să se revolte împotriva a tot ceea ce învățase până atunci.
Karen spunea că societatea nu le permite femeilor să aibă vreo putere reală, ci le forțează să trăiască prin soții și copiii lor. A teoretizat faptul că femeile nu voiau să devină bărbați, ci își doreau să fie independente. A susținut că societatea modelează percepția oamenilor asupra stimei de sine. Prin toate acestea, a dus la apariția psihologiei feministe ca domeniu.
Karen s-a mutat în America în 1932 și a lucrat pentru Școala Nouă de Studii Sociale și pentru Institutul Psihanalitic din New York. Aici și-a dezvoltat teoria asupra nevrozei. Și-a dat seama că anxietatea nu vine doar din pornirile noastre biologice, ci este influențată și de mediul în care creștem. Această terapie neofreudiană afirma că oamenii puteau învăța să-și gestioneze anxietățile și să nu aibă nevoie de terapeut până la urmă. Acest lucru contrazicea în mod direct teoriile lui Freud, iar Karen a fost combătută fervent, ceea ce a forțat-o, într-un final, să părăsească Institutul Psihanalitic din New York. În ciuda acestui fapt, a continuat să scrie multe cărți și lucrări și a fondat Asociația pentru Progresul Psihanalizei.
Karen Horney a impus un nou fel de a ne gândi la noi înșine, la societate și la anxietate. Încă este considerată unul dintre cei mai influenți psihanaliști din toate timpurile.
Mai multe:
a fondat Jurnalul American de Psihanaliză;
a fondat Institutul American de Psihanaliză, unde a ocupat funcția de decan;
a scris numeroase lucrări, printre care populara Personalitatea nevrotică a epocii noastre;
a consacrat expresia „invidie a uterului”;
Clinica Horney din New York este numită așa în cinstea ei.
Maria Goeppert-Mayer a muncit toată viața pe un salariu infim sau chiar gratis. Totuși, ea a elucidat unul dintre marile mistere ale universului. Născută în Germania în 1906, a devenit unul dintre fizicienii-vedetă de la Universitatea din Göttingen.
Când soțul ei, Joe Mayyer, a primit un post de profesor la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite, au presupus că și Maria își va găsi de lucru ușor în America. Dar Marea Criză Economică diminuase numărul de slujbe, iar Johns Hopkins nu le angaja pe soțiile profesorilor. Au lăsat-o însă să-și facă un laborator într-un pod abandonat și prăfuit. Maria a publicat 10 lucrări de fizică, mecanică cuantică și chimie. Totodată, a contribuit la manualul de chimie, Mecanica statistică, folosit de Johns Hopkins. A muncit, a predat și a făcut cercetare timp de 9 ani fără salariu. Când Joe și-a pierdut slujba, s-au mutat la Universitatea Columbia, unde era văzută mai mult ca „soția profesorului” decât ca un coleg cercetător.
Dar perseverența ei a dat roade. În Al Doilea Război Mondial, guvernul SUA i-a descoperit talentele. A condus o echipă mică, care lucra la îmbogățirea uraniului, ca parte din încercarea Statelor Unite de a crea bomba atomică. După război, a început să lucreze la izotopi la Laboratorul Național de la Argonne și să predea la Universitatea din Chicago.
Izotopii apar atunci când un număr de neutroni dintr-un atom se schimbă. Unii se descompun rapid, alții aproape niciodată. Nimeni nu știa ce aveau diferit izotopii stabili, știau doar că aveau legătură cu niște numere „magice” de neutroni sau protoni.
Maria și-a dat seama că neutronii și protonii se rotesc în orbită la niveluri diferite. Numerele magice sunt stabile pentru că e mai ușor pentru acea cantitate de protoni și neutroni să se învârtă. Spunea că seamănă cu dansul în doi: e nevoie de mai puțină energie să te învârți. Diagramele ei arătau ca straturile unei cepe.
Demonstrația ei pentru acest model de înveliș nuclea explica felul în care se comportă izotopii. În 1960, Maria Goeppert-Mayer a primit, în sfârșit, un post cu normă întreagă, plătit în consecință, ca profesor la Universitatea din California. Curând după aceea, în 1963, a primit Premiul Nobel pentru fizică.
Mai multe:
2, 8, 20, 28, 50, 82 și 126 sunt „numere magice” pentru izotopi stabili;
Maria a învățat fizică nucleară la muncă, în Chicago;
a fost a șaptea generație de profesori din familia ei;
porecla ei era Madona de Ceapă;
fuma foarte mult, uneori câte două țigări odată, ceea ce i-a cauzat probleme de sănătate mai târziu în viață.
Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea / Rachel Ignotofsky; trad. de Alexandra Florescu; il.: Rachel Ignotofsky. București: Nemira Publishing House, 2018
Mi-aș dori să am o fetiță ca să îi dau cartea asta. Rachel Ignotofsky le oferă tinerelor femei curajul și încrederea să urmeze căile palpitante deschise de aceste dezchizătoare de drumuri. – EILEEN POLLACK
Femei în știință prezintă realizările femeilor cutezătoare care au deschis calea pentru generațiile următoare de specialiste în inginerie, biologie, matematică, medicină, astronautică, fizică și altele!
Vă invităm să citiți despre trei cercetătoare celebre născute în Germania în traducerea Alexandrei Florescu:
MARIA SIBYLLA MERIAN, Ilustratoare științifică și entomologă
Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea / Rachel Ignotofsky; trad. de Alexandra Florescu; il.: Rachel Ignotofsky. București: Nemira Publishing House, 2018, p. 10
Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea / Rachel Ignotofsky; trad. de Alexandra Florescu; il.: Rachel Ignotofsky. București: Nemira Publishing House, 2018, p. 10
Născută în Germania în 1647, Maria Sibylla Merian a combinat știința și arta și a devenit una dintre cele mai importante ilustratoare științifice din toate timpurile.
La 1600 europenii nu înțelegeau deloc insectele. Cei mai mulți le considerau pur și simplu scârboase și credeau că nu merită analizate mai atent. Maria nu era deloc de acord cu asta. De mică începuse să colecționeze insecte ca să le studieze comportamentul. Tatăl vitreg o învățase cum să picteze, folosindu-se astfel de pensule ca să ilustreze diverse stadii de viață ale insectelor ei preferate. Maria era deosebit de interesată de fluturi. La acel moment, nimeni nu înțelegea exact legătura dintre omizi și fluturi. În 1679 ea a publicat o carte despre metamorfoză, plină de note științifice și ilustrații.
Apoi, viața Mariei s-a schimbat radical. Și-a părăsit soțul și, împreună cu cele două fete și mama, a plecat în Olanda. A intrat într-o grupare religioasă foarte strictă care avea legături cu o colonie olandeză din America de Sud, numită Surinam. Grupul prost condus s-a despărțit, dar interesul Mariei pentru Surinam a rămas.
Curioasă să cunoască noi tipuri de insecte, la 52 de ani, Maria s-a aventurat în pădurile tropicale din America de Sud. A făcut o cercetare despre gândaci nemaivăzuți, înfruntând astfel ploi periculoase și căldură. Din păcate, călătoria ei s-a întrerupt devreme, când s-a îmbolnăvit de malarie, dar deja apucase să realizeze ilustrațiile pentru cea mai importantă carte a ei, Metamorfoza insectelor din Surinam, publicată în 1705. Aceasta a avut succes în întreaga Europă!
Munca Mariei i-a ajutat pe cercetătorii de după ea să clasifice și să înțeleagă insectele, iar ilustrațiile ei minunate și detaliate uimesc și îi inspiră pe oameni chiar și astăzi.
Foto ilustrație Maria Sibylla Merian, p.10 © Nemira
Mai multe:
Karen Horney, Psihanalistă
Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea / Rachel Ignotofsky; trad. de Alexandra Florescu; il.: Rachel Ignotofsky. București: Nemira Publishing House, 2018, p. 23
Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea / Rachel Ignotofsky; trad. de Alexandra Florescu; il.: Rachel Ignotofsky. București: Nemira Publishing House, 2018, p. 23
Karen Horney s-a născut în Germania în 1885. La începutul anilor 1900, psihologia s-a impus ca o nouă știință socială, care cerceta felul în care funcționează mintea umană. Sigmund Freud a fost părintele teoriei psihanalitice, ideile lui aflându-se la baza tuturor practicilor vremii. Teoria freudiană avea ca obiect de studiu mințile bărbaților și spunea că femeile își doreau să fie bărbați, deci sufereau de „invidie a penisului”.
Karen a studiat medicina la mai multe facultăți, inclusiv la universitatea din Berlin, unde și-a luat licența în medicină. Propriile confruntări cu depresia au inspirat-o să studieze psihologia. Mentorul și terapeutul ei a fost Karl Abraham, un bun cunoscător al teoriei freudiene. Ea a început să trateze pacienți și să predea oficial la Institutul de Psihanaliză din Berlin în 1920. De-a lungul numeroaselor ei studii clinice, a început să observe comportamente care nu se încadrau în ipotezele teoriei freudiene, ceea ce a făcut-o să se revolte împotriva a tot ceea ce învățase până atunci.
Karen spunea că societatea nu le permite femeilor să aibă vreo putere reală, ci le forțează să trăiască prin soții și copiii lor. A teoretizat faptul că femeile nu voiau să devină bărbați, ci își doreau să fie independente. A susținut că societatea modelează percepția oamenilor asupra stimei de sine. Prin toate acestea, a dus la apariția psihologiei feministe ca domeniu.
Karen s-a mutat în America în 1932 și a lucrat pentru Școala Nouă de Studii Sociale și pentru Institutul Psihanalitic din New York. Aici și-a dezvoltat teoria asupra nevrozei. Și-a dat seama că anxietatea nu vine doar din pornirile noastre biologice, ci este influențată și de mediul în care creștem. Această terapie neofreudiană afirma că oamenii puteau învăța să-și gestioneze anxietățile și să nu aibă nevoie de terapeut până la urmă. Acest lucru contrazicea în mod direct teoriile lui Freud, iar Karen a fost combătută fervent, ceea ce a forțat-o, într-un final, să părăsească Institutul Psihanalitic din New York. În ciuda acestui fapt, a continuat să scrie multe cărți și lucrări și a fondat Asociația pentru Progresul Psihanalizei.
Karen Horney a impus un nou fel de a ne gândi la noi înșine, la societate și la anxietate. Încă este considerată unul dintre cei mai influenți psihanaliști din toate timpurile.
Mai multe:
MARIA GOEPPERT-MAYER, Fizician teoretician
Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea / Rachel Ignotofsky; trad. de Alexandra Florescu; il.: Rachel Ignotofsky. București: Nemira Publishing House, 2018, p. 55
Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea / Rachel Ignotofsky; trad. de Alexandra Florescu; il.: Rachel Ignotofsky. București: Nemira Publishing House, 2018, p. 55
Maria Goeppert-Mayer a muncit toată viața pe un salariu infim sau chiar gratis. Totuși, ea a elucidat unul dintre marile mistere ale universului. Născută în Germania în 1906, a devenit unul dintre fizicienii-vedetă de la Universitatea din Göttingen.
Când soțul ei, Joe Mayyer, a primit un post de profesor la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite, au presupus că și Maria își va găsi de lucru ușor în America. Dar Marea Criză Economică diminuase numărul de slujbe, iar Johns Hopkins nu le angaja pe soțiile profesorilor. Au lăsat-o însă să-și facă un laborator într-un pod abandonat și prăfuit. Maria a publicat 10 lucrări de fizică, mecanică cuantică și chimie. Totodată, a contribuit la manualul de chimie, Mecanica statistică, folosit de Johns Hopkins. A muncit, a predat și a făcut cercetare timp de 9 ani fără salariu. Când Joe și-a pierdut slujba, s-au mutat la Universitatea Columbia, unde era văzută mai mult ca „soția profesorului” decât ca un coleg cercetător.
Dar perseverența ei a dat roade. În Al Doilea Război Mondial, guvernul SUA i-a descoperit talentele. A condus o echipă mică, care lucra la îmbogățirea uraniului, ca parte din încercarea Statelor Unite de a crea bomba atomică. După război, a început să lucreze la izotopi la Laboratorul Național de la Argonne și să predea la Universitatea din Chicago.
Izotopii apar atunci când un număr de neutroni dintr-un atom se schimbă. Unii se descompun rapid, alții aproape niciodată. Nimeni nu știa ce aveau diferit izotopii stabili, știau doar că aveau legătură cu niște numere „magice” de neutroni sau protoni.
Maria și-a dat seama că neutronii și protonii se rotesc în orbită la niveluri diferite. Numerele magice sunt stabile pentru că e mai ușor pentru acea cantitate de protoni și neutroni să se învârtă. Spunea că seamănă cu dansul în doi: e nevoie de mai puțină energie să te învârți. Diagramele ei arătau ca straturile unei cepe.
Demonstrația ei pentru acest model de înveliș nuclea explica felul în care se comportă izotopii. În 1960, Maria Goeppert-Mayer a primit, în sfârșit, un post cu normă întreagă, plătit în consecință, ca profesor la Universitatea din California. Curând după aceea, în 1963, a primit Premiul Nobel pentru fizică.
Mai multe:
Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea / Rachel Ignotofsky; trad. de Alexandra Florescu; il.: Rachel Ignotofsky. București: Nemira Publishing House, 2018
Mi-aș dori să am o fetiță ca să îi dau cartea asta. Rachel Ignotofsky le oferă tinerelor femei curajul și încrederea să urmeze căile palpitante deschise de aceste dezchizătoare de drumuri. – EILEEN POLLACK
Trackbacks
Trackback specific URI for this entry
No Trackbacks
