© Iulia Militaru
„De ce scrii, ce vrei tu de la arta ta?“, am de fapt două răspunsuri la întrebarea asta – scopul scrisului. Întâi de toate, sună foarte personal, ca şi cum eu, autorul, ar trebui să spun ceva despre ceea ce eu, autorul, vreau să fac. Doar că nu am ştiut niciodată cine este cu adevărat acest autor, iată de ce folosesc mai mereu modificări, chiar şi minime, ale numelui / numelor care apar(e) pe copertă.
Există o intenţie, desigur, totuşi ea nu este a unui nume care îmi aparţine. Nu este vorba nici de circulaţionism, nici de anxietatea influenţei, nici de apropiere etc. deşi s-ar putea vorbi şi de toate astea în egală măsură. Şi, nici de jocul cu euri al modernismului. Este mai degrabă o modalitate de a lucra asupra conceputului de timp (atât de subiectiv şi de uman), oprind liniaritatea şi/sau circularitatea prin diverse tehnici, creând o formă de labirint în care să rătăcească istoria.
Cel de-al doilea răspuns ar fi legat de universul molecular şi de producţia de testosteron. Pare straniu, dar numai aşa îl pot reduce în corp, într-o epocă în care tânjim după el, după puterea pe care ne-o dă. Un hormon supraapreciat. Dacă încercăm să descriem acest fenomen ca pe o încercare de „castrare“ a textului pierdem din vedere miza, adică sfârşitul unor mecanisme de ordonare, clasificare şi de producţie a puterii, unui anumit tip de putere.
Nume: Iulia Militaru
Data nașterii: 8.02.1978
Locul nașterii: București
Domiciliu actual: București
Fabula. Sau (d)efectele naturii împotriva lui Descartes
Autor: la fontaine & iulia m.
Moto: “Incidentally, this reference to feelings as the ultimate criterion of authenticity faithfully reproduces the old anti-feminist prejudice (elaborated, among others, by Descartes and the early rationalists) about women as beings who are totally determined by their emotions and cannot rise above them through reflection.”
Corbul şi vulpea
Cunoaşterea speciilor este o formă de stabilizare a abstractului impunând o evoluţie liniară, uşor de prezentat în orice discurs, mai puţin in fabula, unde senzaţia de déjà vu fluidizează conţinutul, iar mol→molec. Molec.-ul străbate de la un cap la altul ceea ce abstractul face potenţial. In fabula, formele fixe ale corpului produc multitudine ca proliferare virală, specific feminină, pentru că lipseşte organul biologic stabil ca indicator al dorinţei, specific masculin. Dorinţa e liberă. Astfel, folosindu-ne de cele două figuri (vezi mai jos), putem înţelege mai uşor natura învizibila absenţei. O explicaţie simplă a unei fabule care ne spune că odată un corb care stătea liniştit pe-o cracă ş-avea în plisc o roată de caşcaval a fost scos din tăcerea lui de către o vulpe. Linguşire i s-a spus, termen pe care dicţionarul îl va consemna cu o singură semnificaţie, fără importanţă în acest context marcat de déjà vu. Flow. Apoi diseminare.
Vulpea în abstract există doar ca impresie de culoare. În figura 1, avem un triunghi concret şi câteva puncte. Un animal sălbatic. Nimic care să indice corbul. Corbul abstract este tăcere care se pierde vorbind, câştigând prin această pierdere totul. Un paradox. Vocea lui nu o auzim deloc. Nimic se transformă în sunet şi, acolo, ni se povesteşte doar căderea, caşcavalul înhăţat de celălalt animal. E puternic vizual. Caşcavalul devine esenţa, absentă din abstract. Şi demonstrează că nu există un strămoş comun al speciilor, iar ceea ce leagă între ele creaturile este chiar el, caşcavalul corbului mâncat de vulpe. You are what you eat.
© Iulia Militaru
În figura 2, perspectiva fabulei se schimă, este reprezentat un corb, afară-n întuneric, deasupra măslinilor, (şi) câteva stele (o rescriere naturală a lui glück). Fotografia unei păsări din specia Corvus corax, familia Corvidae (Regn: Animalia / Diviziune: Chordata / Clasă: Aves / Ordin: Passeriformes / Familie: Corvidae / Gen: Corvus / Specie: C. corax). Un corb comun care poate avea între 56 și 69 cm în lungime, cu o anvergură a aripilor de 115–130 cm. Ciocul este mare și ușor curbat. Are o coadă alungită şi puternică, un penaj negru sau maro închis. Penele de pe gât sunt alungite și ascuțite. În afara dimensiunii lui mai mari, vocabularul corbului este foarte vast și complex. El este demonul, imposibil de acceptat din punct de vedere ştiinţific. Pentru credibilitatea studiului nostru, nu putem avansa speculaţii privind modurile lui de autoprezentare în vizibil.
Acţiunea continuă in fabula. Muşcând cu poftă, vulpea a înghiţit ceea ce corbul atinsese. Ceea ce avea corbul molec. imprimat în abstract. Două perechi de aripi negre au apărut de-o parte şi de alta a abdomenului vulpii (vezi fig. 2), iar în locul celor patru labe, anterioare şi posterioare, i-au crescut picioare de pasăre. Câteva pene negre au înlocuit blana roşcată, din loc în loc. Just a body. Dancing. In a temple of species.
Gaia is a tough Bitch.
