Capitolul 1
E dimineața devreme.
În patul lui îmbietor și cald, Toby Gheruță e cufundat într-un somn adânc.
Visează că vânează șoareci într-o cofetărie.
Nu i-a sunat deșteptătorul, fiindcă el cu lăbuțele lui îl dezmembrase cu o seară înainte.
A vrut să vadă cum arată secundele, minutele și orele. „Ceasul ăsta e doldora de ele“, s-a gândit el. „Le aud cum ticăie și tăcăie. Acum vreau să știu și cum o fac.“
Așa că și-a aprins lanterna și s-a furișat până-n bucătărie, de unde a luat deschizătorul de conserve al maică-sii. A tăiat ceasul de jur împrejur cu desfăcătorul și i-a scos capacul cu o furculiță. Zbonc! au sărit toate arcurile afară, fix în botul lui de pisoi mort de curiozitate.
Furios, Toby a aruncat cutia goală a ceasului pe fereastră, cu tot cu lanternă și deschizătorul de conserve.
Proiectilele au zburat zdrăngănind șapte etaje și s-au izbit de asfalt.
„Asta să-i fie învățătură de minte“, a mârâit el.
Iar acum e dimineață și trebuie să se trezească.
Însă mama lui Toby, doamna Angora Gheruță, nu are nevoie de deșteptător.
Se trezește în fiecare zi nesmintit la aceeași oră, mai puțin duminica, când iau toți micul dejun în pat.
– Doamne sfinte, Toby încă doarme, zice ea. O să întârzie la micul dejun. Mai bine merg să-mi trezesc suflețelul!
Intră ușurel în camera fiului pe vârful labelor.
– E vremea să te trezești, îi șoptește mama Gheruță.
Toby n-o aude.
În visul lui tocmai punea laba pe un șoarece purpuriu prins la ananghie între două torturi aniversare.
– E vremea să te trezești, brotăcel dulce, îi strigă mama Gheruță și se apleacă să-și sărute mica ei rază de soare pe ureche.
E, ASTA chiar îl trezește pe Toby.
Toby urăște să fie pupat, iar să fii trezit dintr-un asemenea vis cu un pupic nu poate fi decât cel mai nesuferit lucru din lume. Scuipând și bombănind, sare din pat și se îndreaptă spre baie mormăind.
Toby nu se spală, nu-i place neam.
Nici după spălatul pe dinți nu se omoară.
Când intră în baie, trage repede zăvorul ca s-o țină pe maică-sa departe de el. Dă drumul la apă, o lasă să curgă și-și udă prosopul de față. Apoi se apucă să-și frece periuța de dinți de marginea chiuvetei. „În caz că trage cu urechea Băgăcioasa de mama“, se gândește Toby.
După care se așază confortabil și răsfoiește câteva benzi desenate jilave pe care le-a ascuns în spatele căzii.
Între timp, în camera lui Toby, mama Gheruță i-a aranjat frumușel hainele pe care tocmai le spălase și le călcase cu o seară înainte.
Nici asta nu-i place lui Toby. Preferă să caute și să-și aleagă singur cu ce să se îmbrace.
„Zici că-s îmbrăcat cu haine de păpuși dintr-un catalog comandat prin poștă“, se plânge el. „Bibilit și spilcuit ca un pisoiaș de carte poștală!“
Și, plin de o nouă mânie, își mototolește și cocoloșește hainele când nu-l vede mama.
– Micul dejun e gata, pisoiaș! se aude pentru a opta sau a noua oară dinspre bucătărie.
Tata Gheruță e deja așezat la locul lui, iar asta poate să-nsemne că e furios.
– Hai și așază-te, scumpete, spune mama Gheruță. Ia din amestecul pentru șoricei. Uite, aici ai crustă de heringi și mațe fripte de cinteză. Le-am făcut special pentru tine, suflețel.
– Mai scutește-mă cu „suflețel“, mamă! Îmi piere și pofta de mâncare, se răstește Toby. Și nici brotăcel dulce nu sunt. M-ar da afară din echipă dacă aș juca ca un suflețel sau dacă aș arăta ca un brotăcel dulce. Și în plus, mămică dulce, țin să te informez că nu există brotăcei dulci. L-am întrebat pe domnul Marțipan. E brutar și expert în domeniu și mi-a confirmat bănuiala: nu există brotăcei dulci.
– Ce-ți place să mă faci să sufăr, spune doamna Gheruță oftând. Când n-oi mai fi, o să-ți fie dor de micile mele alinturi. Cine știe? O să te pomenești într-o zi singur pe lume și n-o să ai pe nimeni care să te iubească și să te dezmierde, nimeni care să-ți gătească și să facă ordine după tine.
– Îmi convine de minune, spune Toby rânjind. Nu mai sunt bebeluș și mă descurc foarte bine și fără dulcegăriile astea. Doamnei Gheruță aproape că-i dau lacrimile.
– Încetează să-mi mai vorbești așa, se plânge ea. Fiecare cuvințel pe care-l spui e ca un cui în coșciugul meu. Când mă gândesc la toți pisoii amărâți de pe lumea asta care flămânzesc și îngheață în cele mai mizerabile locuri, mi se strânge inima în piept de durere.
Tata Gheruță nu spune multe. Nu e prea vorbăreț de fel, mai ales la masă, unde preferă să-și ronțăie mâncarea din farfurie, nu să dea din gură.
– Gata! Terminați cu prostiile! tună el la Toby. Un cuvânt dacă mai scoți, nu știu ce fac... Există și papară pe lumea asta, să știți și dumneavoastră, domnule Sunt-mai-deștept-decât-toată-lumea. Dacă cumva te îndoiești de asta, pot să ți-o confirm cu bastonul meu – e expert în domeniu.
Acum se lasă tăcerea în jurul mesei. Toby își dă urechile pe spate și-și ascunde nasul în castronul cu lapte.
– Hai să mergem, spune tata Gheruță, care lucrează ca supraveghetor într-o fabrică unde se face salam de șobolani. Lasă autobuzul, Toby, te duc eu azi la școală.
Tatăl și fiul se ridică de la masă și-și pun hainele pe ei. Mama Gheruță îl pupă pe micuțul ei de rămas-bun. El își ascunde fața și se șterge pe bot.
– Nu vrei s-o pupi pe maică-ta? întreabă tatăl. – Nu. Doar dacă-i musai, răspunde Toby.
Se urcă amândoi în lift, apoi ies afară în stradă.
Când dă cu ochii de mașina lui, ochii domnului Gheruță se fac roșii de mânie. E o gaură în parbriz!
– Mașina mea, frumusețea mea de mașină, șuieră el. Uite și tu ce-au făcut nemernicii pământului cu ea! Uită-te și tu, continuă el, arătând spre un obiect aruncat lângă o gură de canalizare. Au încercat să deschidă mașina cu un desfăcător de conserve.
Toby se urcă în mașină fără să scoată un pâs. Nu și-a făcut temele. Și acum, că-l conduce chiar taică-su la școală, nu mai poate să chiulească.
– Ce e cu toată dramoleta asta pe care o faci cu mama în ultimul timp? întreabă tata Gheruță după ce trec de câteva străzi.
– Se poartă de parc-aș fi un bebeluș, spune Toby. Mă face de rușine, mă face să mă urc pe pereți, mă înnebunește. Dacă ar fi după ea, aș sta toată ziua în casă numai în scutece.
– O groază de mame sunt așa, e de părere tata Gheruță. Nu se pot abține. Așa era și mama. Și mama tatei la fel. Totuși, trebuie să fii mai drăguț cu ea. Apropo, dacă vrei câteva rafturi în baie, nu trebuie decât să zici. N-are niciun sens să-ți se mucegăiască biblioteca în spatele căzii. Când eram de vârsta ta, și eu făceam la fel. Nici nu voiam să aud de spălatul pe dinți. Hahaha! Îmi frecam periuța de marginea chiuvetei și-i păcăleam pe toți. Pe toți în afară de dentist. Și-acum mai poți auzi ecoul în cariile mele. Gata, fiule, am ajuns. Nu mă pupa, te rog. Ai grijă de tine!
Toby coboară și-i face tatălui cu mâna.
Pe bătrân nu-l poți păcăli așa ușor.
Acum lui Toby chiar îi pare rău de toată tărășenia cu parbrizul.
|© Editura Art
