La noi piața culturală e nu doar extrem de slabă, ci și imprevizibilă

Ce ai simțit că leagă textele autorilor prezenți în „Antologia de proză românească contemporană”, Editura Transit Buchverlag GmbH?

Nu am văzut antologia, nu știu ce s-a selectat de la fiecare autor, dar cred că textele sunt legate între ele în primul rând prin faptul că sunt semnate de autori contemporani. În rest, cred că vocile autorilor sunt destul de diferite, ceea ce nu poate fi decât foarte bine. Tocmai de asta mi se pare o selecție remarcabilă.

Ce înseamnă o receptare bună pentru tine, indiferent de zona culturală?

Cred că receptarea ține de marketing, iar eu îmi pun foarte rar probleme de marketing. Probabil că o bună receptare e condiționată de o piață care să funcționeze cât de cât normal. Cred că la noi piața culturală e nu doar extrem de slabă, ci și imprevizibilă.

Cât de mult te-a influențat proza germană de-a lungul timpului? A adus ceva în plus față de literatura din alte zone ale lumii?

Literatura germană m-a influențat mult, pentru că am doi scriitori germani preferați: Heinrich Böll și Sigfried Lenz. În cazul celor doi, plusul față de scriitori din alte literaturi e dat de faptul că au știut să îmbine critica socială cu ficțiunea de cea mai bună calitate. Am recitit recent romanul Opiniile unui clovn și pot spune că mi s-a părut la fel de actual și plin de viață ca la prima citire, iar asta mi se pare foarte mult, pentru că majoritatea romanelor îmbătrânesc mai repede decât o muscă.

Cum ți se pare proza care se scrie în momentul de față în România, este un moment de vârf? Ce schimbări sau direcții noi au apărut în ultimii ani?

Nu cred că e neapărat un moment de vârf, dar în ultimii cincisprezece, douăzeci de ani au apărut cărți foarte bune, semnate de autori mai mult sau mai puțin tineri, cărți care au marcat literatura română contemporană și continuă să fie citite. Mă gândesc la Băgău, de Ioana Bradea, la Degete mici, de Filip Florian, la Orbitor și Solenoid de Mircea Cărtărescu, la Parohia, de Dan Coman, la Matei Brunul, de Lucian Dan Teodorovici, la Soldații. O poveste din Ferentari, de Adrian Schiop, la Mâini cuminți, de Ana Dragu, la Interior Zero, de Lavinia Braniște, la Copilăria lui Kaspar Hauser, de Bogdan-Alexandru Stănescu. Dar o literatură nu se face numai din cărți „bune”. Avem nevoie de autori de romane polițiste, s-f, erotice, de aventură, fantasy, pentru că o literatură nu e făcută numai din capodopere. Asta e problema scriitorului român: se gândește prea mult la capodopere.

Ești și traducător, printre autorii traduși de tine numărându-se Mario Vargas Llosa și Julio Cortázar. Ce libertăți ai avut atunci când i-ai tradus?

Exact libertățile pe care ți le oferă cărțile bune. Te poți juca, poți inventa, dar regulile jocului sunt stricte. Pentru că iubesc literatura și îi iubesc pe scriitori care pun preț pe stil, încerc să dau traduceri cât mai bune, dar firește că nu reușesc pe fiecare pagină și atunci intervine redactorul și mă ajută. Din păcate munca redactorilor nu e recompensată așa cum ar trebui. M-aș simți foarte vinovat dacă aș da o traducere făcută la repezeală sau care să semene cu Marin Mălaicu-Hondrari. În acest sens, unul dintre cei mai buni traducători tineri este Iulia Gorzo, care dă mereu traduceri formidabile, vezi Philip Roth sau Faulkner. De asemenea traducători are nevoie literatura română, pentru că, am mai spus-o, o carte tradusă bine îmbogățește limba în care este tradusă.

Dacă ar fi să te poți plasa în timpul unei cărți pe care ai tradus-o, cât timp ți-ai dori să rămâi acolo?

Exact cât mi-a luat ca să o traduc.

Dacă pentru un scriitor e esențial să evolueze și să scrie din ce în ce mai bine, care e apogeul pentru un traducător?

Probabil să transpună în română cărți considerate intraductibile. Sau poezie. Sau cărți care lui, traducătorului, îi plac foarte mult. Dacă ar fi să mă gândesc la un apogeu personal, atunci îmi vine în minte romanul lui Julio Cortázar, 62. model de asamblare pe care l-am tradus pentru editura ART.

***
Marin Mălaciu-Hondrari s-a născut pe 29 ianuarie 1971, în Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud. A publicat cărţile (poezie şi roman): „Zborul femeii pe deasupra bărbatului“, în 2004, pentru care a primit premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, romanul „Cartea tuturor intenţiilor“, „Apropierea“, publicat, în 2010, la editura Cartea Românească, „La două zile distanţă“, „Lunetistul“, pentru care a primit premiul pentru Literatură al oraşului Bistriţa, „Cinco poemas“, publicată în Spania, iar cea mai recentă carte este „Războiul mondial al fumătorilor“, apărută, în 2015, la Polirom. A scris, în colaborare cu regizorul Tudor Giurgiu, scenariul după romanul „Apropierea“. Scenariul a câştigat în 2014 locul doi la concursul de scenarii organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei. Este unul dintre organizatorii Festivalului Internaţional de Poezie de la Bistriţa, „Poezia e la Bistriţa“. Traduceri: A tradus exclusiv scriitori de limbă spaniolă. Este vorba de autori ca Mario Vargas Llosa („Visul celtului“, „Arme şi utopii“, „Călătoria către ficţiune – Lumea lui Juan Carlos Onetti“, „Eroul discret“, „Civilizaţia spectacolului“), Julio Cortázar („Ocolul zilei în optzeci de lumi“, „62. model de asamblare“) şi opere de Juan Gabriel Vásquez, Luis Landero, Care Santos, José C. Vales.