
|© Jan Böttcher
Jan Böttcher este cântăreț, textier și prozator, cu o slăbiciune pentru Est. S-a născut în 1973 la Lüneburg și trăiește în Berlin. Cel mai recent roman al său „Y“ (2016), a cărui acțiune se împarte între Germania și Kosovo, a primit numeroase distincții literare. În 2018 va apărea noul său roman "Das Kaff"/ "Fundătura" la editura Aufbau din Berlin.
Ai petrecut o săptămână în România, timp în care ai interacționat cu câțiva dintre autorii contemporani autohtoni. Care au fost așteptările tale și ce te-a surprins cel mai tare?
Există un soi de teamă de necunoscut cu care te confrunți ori de câte ori părăsești mediul familiar - așa s-a întâmplat, de pildă, atunci când am fost nevoit să plec în Kosovo pentru a scrie romanul Y. Perspectiva asupra unui spațiu se schimbă însă odată ce ajungi să-l cunoști mai bine. În România am fost plăcut surprins de oamenii pe care i-am întâlnit, care au au fost foarte prietenoși și modești, lucru pe care îl apreciez mai ales în cazul scriitorilor. În definitiv, fiecare autor reprezintă o voce distinctă într-o mulțime de oameni care scriu bine.
Ce așteptăti au scriitorii români de la scrisul lor și ce subiecte îi frământă?
Atunci când spun că sunt modești mă refer și la faptul că nu vorbesc aproape deloc despre textele sau tipul lor de scriitură, așa că va trebui să descopăr pe cont propriu acest lucru. Oricum nu cred că e o idee bună să-i pui pe autori să vorbească despre ei. Foarte interesante mi s-au părut discuțiile despre situația politică actuală din țară. Am vorbit mult despre asta cu autorii pe care i-am întâlnit. Nu sunt un poet cu capul în nori, ci îmi place să scriu despre subiecte relevante din punct de vedere social și istoric, și mă aștept ca și ceilalți să o facă.
Ce părere ai despre programul pe care România îl pregătește pentru Târgul de Carte de la Leipzig de anul viitor?
O să aflu mai multe detalii în curând, când voi sta de vorbă cu organizatorii târgului. Am citit la un moment dat un interviu foarte bun cu Gerhard Csejka, coordonatorul programului de acum aproape douăzeci de ani, când România a fost prima oară invitată de onoare la Leipzig. Acesta remarca foarte bine că un astfel de program trebuie gândit mai ales din perspectiva așteptărilor fiecăreia dintre cele două țări.
Crezi că cititorii germani sunt interesați în continuare de acele cărți care fac referire la perioada comunistă?
Cred că perioada comunistă este în continuare interesantă - poate nu atât anii 1950, cât mai degrabă perioada de final, respectiv anii 1980 - în special pentru cititorii din est. Eu, de pildă, sunt din Germania de vest și nu cunosc comunismul decât după căderea sa. În anul 1993 m-am mutat la Berlin și am început să studiez intens istoria recentă a DDR-ului. Există însă o mare ignoranță și în interiorul Germaniei dinspre vest spre est. Cred că o imagine actuală a României ar interesa în egală măsură. Există scriitori esteuropeni care tratează subiecte actuale și sunt foarte îndrăgiți în Germania.