
|© Editura Kiepenheuer & Witsch
În noul său volum de proză scurtă, scriitoarea austriacă Eva Menasse investighează atât comportamentul uman cât și pe cel animal.
Romanul a fost distins cu Premiul Austriac al Cărții.
Necuvântătoarele sunt tema centrală a acestei colecții de povestiri. Fiecare dintre cele opt capitole poartă numele unui animal - de la oposum până la oaie, rechini sau rațe - iar fiecare dintre ele începe cu un epigraf ce face referire fie la un scenariu ciudat, fie la o caracteristică comportamentală a respectivului animal. Menasse se folosește de această tehnică ca punct de pornire al narațiunii. Cititorului îi revine sarcina să găsească asemănări între fiecare animal și diversele tipologii umane la care face referire. Capitolul despre oposum, de pildă, debutează cu un episod legat de o știre despre un bărbat care ajunge în arest, după ce a încercat să-i ofere prim ajutor prin respirație gură la gură unui oposum mort. În următorul capitol, un bărbat de vârstă mijlocie meditează asupra destrămării căsniciei sale. La fel ca în cazul oposumului, orice resuscitare este inutilă. Într-o manieră similară, încercarea de a salva rechini muribunzi dintr-un acvariu este doar un pretext pentru a analiza personajele ce apar în capitolul respectiv. O mamă suspectează că unul din colegii fiicei sale este hărțuit. Profesoara și restul părinților preferă să ignore aceste semnale, asta deoarece familia băiatului nu face parte din cercul lor social. Plângerile apar abia după ce respectivul băiat se mută la altă școală. Astfel, prezentate în oglindă cu încercarea de a salva rechinii, eforturile ei sunt prea mici și vin prea târziu. Detalii importante sau șocante sunt dezvăluite, așadar, mult prea târziu, oferindu-i cititorului răgazul de a reevalua motivele personajelor. În capitolul "Omide" furia bătrânului impotriva fiicelor sale iscoditoare pare justificată, însă treptat apar semne de tiranie patriarhală care pun într-o nouă lumină grija sa pentru soția bolnavă de Alzheimer. Eva Menasse surprinde foarte atent complexitatea acțiunilor umane și ne încurajează să reanalizăm deosebirile dintre comportamentul uman și cel animal. Povestirile își păstrează în tot acest timp un aer de mister - interpretarea evenimentelor îi revine cititorului, în vreme ce legătura dintre epigraf și narațiune rămâne la un nivel superficial. La fel ca în volumul de debut "Vienna" , tradus de Anthea Bell și nominalizat pentru Premiul Internațional de Ficțiune Străină în 2007, Menasse convinge încă o dată prin talentul său de a crea povestiri greu de uitat. De-a lungul anilor, Menasse a adunat tot felul de frânturi de informații neobișnuite legate de animalele portretizate, iar colajul de povestiri oferă o adevărată incursiune în psihicul uman. Chiar dacă ar fi să facem abstracție de maniera originală de a construi narațiunea, volumul este reușit. Povestioarele amuzante, pline de mister, dar și melancolie, sunt o dovadă în plus a talentului scriitoricesc al acestei îndrăgite autoare.
*** Eva Menasse s-a născut în 1970 la Viena. Momentan trăiește ca autoare la Berlin. Romanul de debut "Viena" a fost desemnat cu premiul literar Corine, iar traducerea acestuia în engleză s-a înscris pe lista scurtă a Premiului Independent de Ficțiune Străină. Și alte scrieri ale sale s-au bucurat de un imens succes, atât în rândul publicului, cât și al criticilor, volumul "Quasikristalle" fiind distins cu numeroase premii. Menassse a fost bursieră a rezidenței Villa Massimo de la Roma și a câștigat premiul pentru satiră și umor
Jonathan Swift.