Nume: Svetlana Cârstean
Data nașterii: 1969
Locul nașterii: Botoșani
Domiciliu actual: București
Cărți publicate: Floarea de menghină (Editura Cartea Românească, 2008); Gravitație (Editura Trei, 2015); Trado (Editura Nemira, 2016);
Premii etc.: Volumul de debut a fost recompensat cu Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut al revistei România literară, Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu și Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Floarea de menghină a fost publicată în Suedia la editura Rámus, în 2013, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad. Volumul Gravitație, recompensat cu Premiul pentru Poezie al revistei Ateneu, va fi publicat în Norvegia în august 2017.
***
Sînt în pericol
să nu mai iubesc pe nimeni altcineva
și asta fără să urăsc pe nimeni altcineva în loc
să-mi privesc mereu corpul în oglindă
și să nu mai văd mîini picioare sîni coapse nări să văd
doar un obiect al dorinței tale
să nu mai cred că limbajul e o manta
dinăuntrul căreia poți trage cu pușca fără să simți reculul
și fără să te doară umărul de care ai sprijinit arma.
Sînt în pericol
să cred
că dacă nu ar fi fost Ceaușescu nu aș fi existat
la fel cum tu crezi
că dacă nu ar fi fost Hitler nu ai fi existat.
Sînt în pericol
să învăț o limbă
în care s-ar putea să nu ajung să cumpăr niciodată nimic
să învăț un alfabet
ca un detectiv căruia nimeni nu-i va cere niciodată să descopere
mobilul crimei.
Sînt în pericol
să nu mai pot rosti soare ca altădată
și chiar dacă l-aș rosti el să fie dintr-odată femeie
și nu bărbat
să nu mă bucur de prima zi cu soare
fiindcă ea rămîne o zi fără shemesh
și ceea ce azi e însorit într-o limbă în alta nu e.
Sînt în pericol
să devin o mașină în propriul mecanism de producție
să arunc copilul cu tot cu apa
în care a fost spălat înainte să se nască.
Sînt în pericol ca mintea mea să fie
iar cîmpul de luptă al unui război care încă n-a început.
Sînt în pericol să nu pot accepta efectele faptelor noastre recente.
Pericolul e însuși efectul.
Sînt în pericol
să iubesc povestea mai mult pentru cuvintele ei
decît pentru oamenii care se mișcă prin ea
să văd sfîrșitul poveștii ca pe o tehnică narativă
și de aceea sfîrșitul să vină mai repede.
Așa a fost mereu.
Sînt în pericol în continuare.
Sînt în pericol
să încep construirea unui cuib
exact acum cînd sezonul cuiburilor a trecut
Sînt în pericol
să nu-l mai recunosc
pe Meir Wieseltier un bătrîn oarecare din Tel Aviv
mîncîndu-și supa de seară în Nechama
cînd afară plouă mărunt
și pericolul pare mai departe ca oricînd
la fel ca războiul care dansează la trei sute de kilometri de aici.
Sînt în pericol să deschid larg ușa invadatorului în țara asta
în care invadatorul are permanent o justificare pentru război.
El spune fără război nu exist. Nu-mi poți cere să nu exist.
***
Iubesc dimineața asta în care sînt bolnavă și am iubit și ziua de ieri în care am fost bolnavă.
Și cine taie punțile mele cu dimineața nu e binevenit, să plece.
***
În dimineața plecării mi-a spus
eu sînt peștele pe care l-ai scos din apă
și l-ai lăsat să respire acum pe uscat.
Tu ești apa.
Eu sînt peștele pe care tu, apa, l-ai aruncat în afară.
Cine taie punțile dintre mine și uscat să plece.
Cine taie punțile dintre mine și mare să plece.
Definția avortului.
Există un copil la care nu m-am gîndit niciodată.
Există un copil la care mereu am uitat să mă gîndesc.
Acela ești tu.
În dimineața plecării peștele m-a sărutat de mai bine de o mie de ori.
Saliva mea a fost salvatoare.
În dimineața plecării era singurul fel de a supraviețui.
În dimineața plecării, tatăl meu m-a sărutat pe gură.
Am crezut că mi s-a părut. M-a sărutat și a doua oară. Nu mai putea fi o părere.
În dimineața plecării, după sărut, am ieșit afară, am traversat bulevardul Primăverii, am intrat în primul magazin, cu lucruri de duzină, am ales cîteva haine puse pe umerașe, m-am ascuns în cabina improvizată și am probat de mai multe ori același pulover vișiniu pe care l-am și cumpărat și pe care nu l-am purtat niciodată.
În dimineața plecării lui Leo eram în Miniprix-ul din Romană, m-a sunat Didier și mi-a spus ce era de spus, eu probam haine în cabină, eram ca-n gară între două trenuri, nu-mi place să probez haine, aș vrea să le nimeresc din prima fără să le probez.
Nu plec acum ca să nu trebuiască să mă întorc, spune el.
El spune fără război nu exist. Nu-mi poți cere să nu exist.
El spune fără război inamicul meu nu există. Nu-mi poți cere să nu existe.
Cum se naște inamicul?
Din coiful tău metalic pe care nu-l dai jos nici noaptea cînd dormi.
Din fricile succesive puse strat peste strat ca zece rînduri de fuste
să nu simți frigul cum te ia de la picioare.
Inamicul se naște dimineața cînd deschizi ochii și celălalt stă cu spatele întors către tine și lumina e atît de puternică încît nu-ți poți feri privirea de la spatele lui.
Inamicul se uită la tine pe neașteptate pe fereastră.
Inamicul se naște în mijlocul celei mai mari iubiri, ca un miel nervos pe o mînă de paie în mijlocul cîmpului.
Inamicul e un efect.
Și noi, copiii, tot un efect sîntem, al ultimilor ani.
Sînt în pericol să nu-mi mai recunosc inamicul.
