© KIWI
Din motive variate, nu aș fi crezut până acum că sunt persoana potrivită să recenzeze un roman polițist, al cărui fir narativ se desfășoară pe fundal culinar, iar al cărui personaj principal este un bucătar.
de Valentin Hermann Munteanu
Romanele polițiste mă plictisesc, mănânc mai degrabă fast decât slow food și toate încercările mele de a găti s-au terminat cu flăcări și cenușă. Nu tocmai cele mai bune premise pentru a scrie despre un roman polițist culinar.
Tödliche Oliven. Ein kulinarischer Krimi Xavier Kieffer ermittelt de Tom Hillenbrand nu este însă un polițist obișnuit, ci o adevărată bijuterie într-ale scrisului, marcând puncte atât cu o poveste fascinantă, cât și cu personaje frumos conturate.
Xavier Kieffer se pregătește de călătoria anuală pe care o face împreună cu Alessandro Colao, prietenul lui din tinerețe/copilărie, care se ocupă acum de comerțul cu vin și ulei de măsline. Au în plan să petreacă câteva zile în Toscana, unde își vor reface proviziile de vin și de ulei de măsline și unde vor testa toate restaurantele din zonă. Cum însă Alessandro pleacă singur cu câteva zile înainte, fără a-și anunța nici măcar soția, lucrurile se precipită. Kieffer începe să-l caute, ajunge la moara lui de ulei, dar nu dă de urma lui, ci doar de un rezervor plin de măsline de rău augur, de origine necunoscută. Investigațiile îl duc mai departe până în plasa mafiei de ulei, moment în care ne dăm seama că nu doar viața prietenului lui stă pe muchie de cuție.
Era probabil nevoie de un scriitor ca Tom Hillenbrand pentru a face din înșelătoria cu uleiul de măsline, altfel o temă mai degrabă seacă, un subiect palpitant. Rezultatul este remarcabil, datorită în primul rând personajelor fermecătoare. Cu Xavier Kieffer, un bucătar expansiv, în permanență la un pas de a-și aprinde următoarea țigară, Tom Hillenbrand reușește să creeze un personaj care, în timp ce-și caută prietenul dispărut prin Italia și Luxemburg, reușește să se conecteze cu cititorul, căruia îi oferă tot felul de informații simpatice și interesante despre uleiul de măsline și o mulțime de feluri de mâncare. În căutările sale îi sunt alături Valerie, prietena lui, polițista luxemburgheză Lobato și Ulisse di Pietro, Odiseul roșupersonajul meu preferat.
În final, aș adăuga doar faptul că mă văd nevoit să-mi revizuiesc părerea despre romanele polițiste. Am citit cu plăcere
Tödliche Oliven (Măslinele ucigașe) și am de gând să citesc și alte romane polițiste culinare de-ale lui Hillenbrand. Și poate, acum că am aflat peste de 5000 de denumiri ale bucatelor franțuzești, voi reuși să și gătesc câte ceva.
